Opera clepsidră Ultimele zile, ultimele ore de Anatol Vieru, un succes

În cadrul Festivalului Internaţional "George Enescu", la sala arhiplină a Teatrului de Operetă "Ion Dacian", (18 septembrie 2007), a avut loc un veritabil eveniment artistic. Orchestra "Concerto" şi corul "Musica sacra" ale Universităţii Naţionale de Muzică, sub bagheta lui Ludovic Bacs, au interpretat opera postumă în trei acte, a lui Anatol Vieru: Ultimele zile, ultimele ore, în regia lui Cristian Mihăilescu. Pe scenă au evoluat personaje precum: Mozart - Mihail Lazăr, Salieri - Florin Demit, Puşkina - Antonia Ioniţă-Rusenescu, Gongearova - Monica Bancoş, D'Anthes - Florin Caliţa, Heekeren - Valentin Racoveanu, Ţarul Nikolai I - Ştefan Schuller, Benkendorf - Cristian Coandă, generalul Dubelt - Marius Nine, Jukovski Nicolae Somonov, Bîtkov - Octavian Creţu, Şîşkin - Marius Nine, Danzas - Cristian Coandă, Bogomazov - Vasile Şerban, Dolgorukov - Nicolae Simonov, Rakeev - Gabriel Bănică, Voronţova şi hangiţa - Georgiana Costea, studentul - Florin Caliţa, cameristul şi slujitorul - Adrian Suciava şi Nichita - Florin Caliţa. Corul a fost pregătit de dirijorul Marcel Costea.

După însăşi mărturiile lui Anatol Vieru - "opera este mai apropiată de teatrul büchnerian, de aceea foloseşte recitativul, mai apropiat de vorbire decât ariile şi ansamblurile." Libretul operei se bazează pe textul tragediei lui Aleksandr Puşkin, Mozart şi Salieri şi, totodată, pe drama Ultimele zile de Mihail Bulgakov. Opera lui Anatol Vieru prezintă cele două acţiuni paralele, care povestesc în esenţă moartea unor genii.

Prima înregistrare integrală a operei a fost făcută în anul 2000 la Radiodifuziunea Română, iar selecţiuni sub formă de concert au fost prezentate la Universitatea Naţională de Muzică, cu studenţi ai catedrei de canto, orchestra "Concerto", sub conducerea prof. univ. dr. Dorel Rădulescu-Paşcu. Actuala montare s-a bucurat de sprijinul rectorului UNMB, prof. univ. dr. Dan Buciu, membru al Comitetului artistic al Festivalului "George Enescu" - ediţia 2007.

Despre realizarea artistică putem afirma că s-a situat la înălţimea exigenţelor manuscrisului. Frapantă a fost realizarea intenţiei compozitorului, acea fluenţă a timpului şi a spaţiului. De multe ori simţeai că nu mai ştii când şi unde eşti. Iar trecerile Mozart-Puşkin apăreau brusc, dar coerent legate muzical. O descriere a lui Mozart s-a făcut prin chiar muzica sa (citate din Requiem, Don Giovanni şi Flautul fermecat). Foarte convingătoare a părut caracterizarea indirectă a lui Puşkin, realizată de atitudinea altor personaje, poeziile sale sau prin leitmotivul "Vifor vine, cerul stinge". Hilar, momentul comunicării directe dintre personajul Mozart interpretat cu strălucire de Mihai Lazăr şi un violonist din orchestră. Ridicat în picioare şi purtând un joben, acesta cânta dezinvolt în hohotele de râs ale personajului Wolfgang Amadeus, ce se adresa lui Salieri. Receptarea devenea astfel mai atractivă, având menirea de a contopi spiritual artiştii de pe scenă, cu cei din fosă.

Vocile splendid timbrate şi adaptate acusticii sălii au servit într-o măsură echilibrată muzica operei, fără a atrage în mod egoist atenţia, printr-un vedetism rău înţeles, cum se mai întâmplă pe unele scene lirice. Dirijorul Ludovics Bacs a coordonat cu emoţie artistică şi siguranţa unei vaste experienţe întreaga desfăşurare, unificând toate voinţele interpretative într-un mod elegant, viu şi veridic.

Prestaţia ansamblului orchestral a impresionat prin seriozitate, profesionalism şi spontaneitate atât în interludiile orchestrale, cât şi în momentele de acompaniament.

Prilej de meditaţie şi introspecţie, opera Ultimele zile, ultimele ore, de Anatol Vieru are forţa de a schimba ceva în noi. Şi ce bine că aceasta se face prin muzică.