"Istoria Kammerorchester Basel (KOB) începe în 1984, atunci când mai mulţi tineri muzicieni, absolvenţi ai conservatoarelor elveţiene, s-au reunit pentru a fonda un ansamblu autonom. Au stabilit, de la bun început, să prezinte programe selectate cu grijă, reunind muzici vechi şi contemporane, şi să le interpreteze la un nivel profesional de cea mai înaltă calitate" (citat preluat de pe site-ul orchestrei).
KOB execută lucrările baroce pe instrumente de epocă autentice, sub direcţia celor mai importanţi dirijori ai acestui gen muzical, precum Paul Goodwin (cel care a condus, exemplar, formaţia Virtuozii din Bucureşti în Festival, cu impresionantul pianist Abdel-Rahman El Bacha ca solist), Ton Koopman sau Giuliano Carmignola. Piesele aparţinând muzicii clasice ori contemporane sunt cântate pe instrumente normale, dar se observă imediat frecventarea asiduă a repertoriului baroc, cu deosebire în ţinuta mult mai relaxată a arcuşului şi a instrumentelor.
La fel de interesant este faptul că formaţia camerală elveţiană, din ce în ce mai cunoscută şi mai solicitată de festivalurile din toată lumea, nu are un dirijor permanent. Fiecare membru al orchestrei participă în mod egal la luarea deciziilor artistice, transplantând cu deosebit succes democraţia greacă în domeniul muzical. După ştiinţa mea, e un caz unic.
Dacă mă veţi întreba cum cântă, vă voi răspunde prompt: fără greşeală, perfect, admirabil, viu, însufleţit, cu nerv, cu căldură, cu o aplicaţie stilistică absolut remarcabilă, fremătând de emoţie (controlată), ascultându-se unul pe altul pentru ca întreaga orchestră să sune ca o orgă, dar şi vesel, plăcut, destins, cu mare uşurinţă... e cazul să mă opresc, totuşi.
Au început (miercuri, 19 septembrie 2007) cu Simfonia de cameră pentru 12 instrumente de George Enescu, fără dirijor, şi au încheiat cu Simfonia nr.4 de Beethoven, conduşi fiind de Giovanni Antonini, dirijorul italian renumit pentru înfiinţarea ansamblului baroc Il Giardino Armonico, dar nu numai. Pentru partea solistică a programului le-au invitat pe surorile Labèque, Katia şi Marielle, în Concertul nr. 10 pentru două piane şi orchestră de Mozart. Pasională şi nonconformistă, Katia este cea care conduce duo-ul pianistic şi care are, în general, o activitate solistică mult mai extinsă decât sora sa - de la Bach la contemporani, trecând prin rock, jazz, muzică electronică sau explorând posibilităţile asocierii sunetului cu imaginile video.
La sfârşitul concertului, după ce publicul a aplaudat cu frenezie, minute în şir, interpretările artiştilor elveţieni (incluzându-l şi pe preţiosul dirijor italian), după ce ei, împreună, au acordat un bis, după ce, în fine, toţi cei prezenţi s-au hotărât să se despartă, unii părăsind scena, alţii sala Ateneului, membrii orchestrei au început să se sărute pe obraz, doi câte doi (aşa cum stăteau la pupitre), întărind prin acest frumos gest amiciţia lor artistică, şi umană totodată. Din nou, un caz unic în analele orchestrelor de pretutindeni.
Cu siguranţă, această strânsă legătură afectivă îi face să-şi deschidă sufletele în timp ce cântă şi să fie atât de fericiţi atunci când ascultătorii le preţuiesc minunatul lor dar muzical.
3 comentarii
- Nu este un caz unic[membru], 20.09.2007, 22:13
Orchestra de camera "Orpheus" de la New York, care a facut timp de multi ani inregistrari pentru Deutsche Grammophon si care, in urma cu multi ani, a programat Dixtuorul de Enescu la Carrnegie Hall, are acelasi sistem de organizare in care fiecare membru participa egal la luarea deciziilor. Si, daca stau sa ma gandesc, la fel este si cazul Filarmonicii din Viena.
- RE: Nu este un caz unic[membru], 21.09.2007, 00:02
Nu, Filarmonica din Viena, ca si cea din Berlin, are, in ansamblu, un singur vot. In rest, interventiile sunt pretioase. Dan Scurtulescu
- RE: RE: Nu este un caz unic[membru], 24.09.2007, 16:21
Ma refeream la faptul ca nici Filarmonica din Viena nu are dirijor permanent si la faptul ca deciziile sunt facute de toti membrii orchestrei; un vot cum ati spus dumneavoastra. Deci se poate vorbi de o "democratie greaca" si in cazul Filarmonicii din Viena.
Resurse
Alte articole de Dan ScurtulescuAlte cronici muzicaleArticole similare
Enescu după Festivalul Enescu, 2007 / Bedros HorasangianBéjart Ballet Lausanne la Festivalul Enescu 2007 / Mihaela MichailovSfîrşit de festival cu Trio Beaux Arts şi LSO - Enescu 2007 / Bedros HorasangianCu Enescu, din infernul traficului în paradisul muzicii / Dan DediuSăptămîna pianiştilor - Enescu 2007 / Bedros HorasangianToate articolele despre Festivalul George Enescu 2007Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate