l'Amour, la Danse - Bejart Ballet Lausanne în Festival

Pe parcursul a 50 de ani de activitate, coregraful Maurice Béjart şi-a condus propria trupă (cunoscută sub diverse denumiri: Ballets de l'Etoile, Ballets - Théâtre de Paris, Ballet du XXe siecle, Béjart Ballet Lausanne), punând în scenă numeroase balete moderne ce au revoluţionat arta dansului. În Festivalul George Enescu (două spectacole, vineri 21 şi sâmbătă 22 septembrie 2007, la sala Teatrului Naţional din Bucureşti), ansamblul elveţian (în ultima sa formulă), condus de Gil Roman (directorul ei adjunct), s-a prezentat cu un spectacol coupé alcătuit din piese aparţinând montărilor din anii 60-80.

Balerini tineri şi eleganţi, balerine la fel de tinere şi frumoase (probabil, mulţi dintre ei absolvenţi ai cursurilor RUDRA Béjart Workshop School, printre care şi o româncă, Oana Cojocaru), au creat un spectacol agreabil (nu mai mult), al cărui liant era emblematicul cuplu Romeo-Julieta, împletind dragostea şi dansul laolaltă. Cu o uşoară notă sentimentală în fragmentele concepute pe muzica unor şansonete celebre (Ne me quite pas, Quand on a que l'amour, Quand reviendras-tu?), alteori protestatară (Entre deux guerres), nostalgică (Valse, Casta diva), multietnică (Rumi, Heliogabale) etc.

Sigur, nimic entuziasmant, în genul reprezentaţiilor Companiei de dans modern Nederlands Dans Theater din aprilie, pe scena Operei Române. Nimic care să justifice alergătura disperată, mai ales a persoanelor vârstnice, pe culoarele şi scările întortocheate ale Teatrului Naţional (bizară construcţie) pentru a-şi ocupa locurile la balcoanele cocoţate aproape de tavan, în afara dorinţei (snoabe) de a fi participat la o seară selectă alături de notabilităţile Capitalei dâmboviţene, posesori ai invitaţiilor gratuite, şi de cei ce pot cheltui orice sumă pe un bilet de intrare mai acătării, cât de scump ar fi el.

La Sala Palatului am mai prins Simfonia nr.5, op.100 de Serghei Prokofiev (a doua lucrare a serii), cu Filarmonica din München condusă de dirijorul român Ion Marin, din nou prezent pe o scenă bucureşteană după mulţi ani de la plecarea sa în străinătate. Dar, despre prestaţia münchenezilor şi a lui Ion Marin, pe larg în cronica de mâine, ultima a acestui Festival.