Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Logodnicii din America

Telenovelă cu securişti - Logodnicii din America


Cinemagia, septembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
E una dintre cele mai insuportabil de ingrate situaţii, cunoscută, de bună seamă, tuturor oamenilor de spectacol - fie din breslele creatorilor, fie dintr-a comentatorilor: să te afli în prezenţa unor prieteni preţuiţi, care tocmai au ratat atât de lamentabil, încât până şi cel mai formal şi fals "Felicitări..." ar face din tine o curvă.

A fost o vreme, când Nicolae Mărgineanu însemna rafinament, stil, simţ cinematografic, calitate. Nu pot să uit revelaţia Un om în loden (1978) categoric cel mai bun film poliţist românesc, angoasant şi tăios, de o vizualitate tipică profesionistului format ca operator, convertit apoi într-un regizor inteligent şi profund. Sau tulburătorul Ştefan Luchian (1981), pictural precum însuşi subiectul său, şi atingând corzi umane nebănuite... Întoarcerea din iad (1983), atroce reconsiderare a acelor specifice viziuni morbide ale lui Agârbiceanu, urmată de Pădureanca (1986) şi Flăcări pe comori (1987), care chiar dacă n-au tăiat brazdă, confirmau totuşi căldura şi substanţa relaţiei dintre cineast şi universul rural ardelenesc de epocă... Sau Un bulgăre de humă (1989), câştigător indiscutabil al dificilului pariu de a aduce pe ecran, cu adevăr şi conţinut, nu la nivel expozitiv şi didactic, perioada legendarei prietenii dintre Creangă şi Eminescu - la fel ca ...Luchian, explorând incisiv şi tandru condiţia artistului în lume... Da, acesta era Nicolae Mărgineanu, omul care impunea respect în cinematograful românesc al acelor ani. Şi în raport cu traiectoria impusă de rampa unor asemenea filme se califică dezastruoasa prăbuşire la care avem neplăcerea să asistăm acum.

Tot pe-atunci, şi încă mai devreme, de pe la începutul anilor şaptezeci, Eva Sîrbu se impusese ca una dintre cele mai autoritare voci ale criticii româneşti de film. În primul rând, scria obiectiv. Apoi, se dovedea posesoarea unui aparat analitic precis, căruia îi organiza rezultatele în cronici bine construite, limpezi şi la obiect. Ca atare, se relevă ca fiind cu atât mai absurdă această revenire năucitoare a expertei de odinioară, cu un scenariu parcă scris de o diletantă veleitară şi cu pile la producători.

Povestea Logodnicilor din America nici măcar nu se poate numi poveste - nu că n-ar vrea, ci pur şi simplu pentru că n-are... n-are. Un amalgam de motivaţii dramaturgice clişeatice şi superficiale, combinate forţat într-un arc temporal de aproape douăzeci de ani şi aglomerate artificial în contextul unei vizite de familie pe o proprietate de lux din Snagov. Vilă, grădină, debarcader, şalupă, labrador auriu, şi câteva manechine cu telecomandă care discută crâncen despre a fi sau a nu fi (fost) securist, despre lichelism şi iubire adevărată, despre paternităţi secrete şi vinovăţii asumate sau nu, despre dosare acum făcute publice şi averi clădite din bani murdari, şi alte ingrediente de melodramoletă ce par apte doar să impună lansarea unui nou gen cinematografic născut gata mort: telenovela cu securişti.

Dar, mă rog, cinematograful este unul dintre cele mai tipice domenii de a face din rahat bici, dacă nu chiar bazooka, tocmai prin faptul că unui scenariu prost îi rămâne oricând şansa reconvertirii de către un regizor responsabil şi creator. Iar Nicolae Mărgineanu este genul de cineast care adaptează mult povestirea iniţială, aducând-o la sistemul lui de simţire şi creaţie. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi aici, spre nemulţumirea Evei Sârbu, finalizată prin formula de generic "după un scenariu de..." Cu ce rezultat?

Deplorabil, din păcate. Flerul, fluenţa, sensibilitatea cu care Mărgineanu punea cândva personajele să interacţioneze, nu mai există. Vechea lui poezie a imaginii s-a tocit în platitudini de carte poştală ilustrată. Ritmul în care se construiau odinioară secvenţe sau se narau filme întregi e rupt, împrăştiat, chinuit zadarnic din şuturi şi ghionturi. Patru mari actori (Maria Ploae, Tamara Creţulescu, Marcel Iureş şi Horaţiu Mălăele), secondaţi de alte câteva personaje adiacente, se zbuciumă fals, cu motivaţii schematice, identităţi de carton şi replici de plastic ieftin. Pretinsa lor poveste se voia tragi-comică în cheie amară, şi nu reuşeşte decât să eşueze pe panta unui grotesc involuntar, de o ilaritate bolnavă. Pe tot parcursul proiecţiei, ţi-e imposibil să scapi de suspiciunea (sau... speranţa) obsesivă că Mărgineanu a încercat o parodie deliberată a tot ce are mai prost filmul românesc din ultimii zece-cincisprezece ani, a tuturor Ticăloşilor şi Azucenelor, Şi totul era nimicurilor şi Miss Litoralelor, Garcilor şi oltenilor, nicolaescianismelor şi vacanţamarismelor... Şi nu e parodie... Bieţii oameni chiar au crezut că spun ceva cu miez propriu-zis... cu miez propriu... cu miez, acolo... Când un copil de trei-patru ani, care şi-a pierdut picioarele într-un accident, te priveşte candid în ochi şi te-ntreabă: "Da' au să-mi crească la loc, nu...?" tu ce-i spui? "Da, puiule, sigur - ia uite ce soare frumos e afară!" Păi nu?

Aşa că, din consideraţie pentru autori, cred că merită să fac efortul de a-mi elimina din memorie aceste impresii recente, revenind mereu spre amintirea vremurilor când îl vedeam pe Caramitru pictând anemone cu pensulele legate de mâini, când Adrian Pintea, Dumnezeu să-l ierte, se zbuciuma noaptea într-o odăiţă a bojdeucăi, şi când Maria Ploaie era pe bună dreptate premiată pentru roluri aduse din proza lui Ioan Slavici. Acel trecut nu ni-l (şi nu li-l) poate lua nimeni, niciodată.

25 septembrie, 2007, 08:45-21:28
Bucureşti, România




 Toate articolele despre Logodnicii din America


5 comentarii

  • Buna seara, domnule Columbeanu
    petru.margineanu [membru], 29.09.2007, 23:42

    Stimate Dle. Columbeanu,
    Am citit articolul dvs. cu multa atentie.
    Cred ca exagerati prezentind filmul intr-o lumina atit de sumbra, sau comparindu-l cu "Garcea si Oltenii".
    In general, dupa ce scriu muzica unui film nu rezist sa-l vad mai mult decit o data. Spre surprinderea mea, participind la trei proiectii cu "Logodnicii", am ramas de fiecare data in scaun pina la final, desi bucuros mi-as fi aprins o tigara.
    Stiu ca poate parea irelevanta opinia mea, dat fiind ca fac parte nu numai din echipa dar si din familia regizorului. Totusi, cultura cinematografica pe care am acumulat-o in timp, mai buna sau mai proasta, imi permite un punct de vedere cit de cit argumentat.
    Sa nu-ti placa un film - e dreptul oricui.
    Dar sa-l tirasti in noroi cind el nu merita acest tratament,
    comparindu-l cu filme comerciale ratate, se numeste malitiozitate. Cum dumneavoastra sunteti un cronicar obiectiv, ma gindesc ca poate altele sunt motivatiile ce stau in spatele atitudinii vadit revansarde pe care ati adoptat-o.
    Sa aibe oare vreo legatura cu una din temele acestui film? Ma refer aici la pretentia informatorilor de a se reintegra,
    ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, pozind in victime ale unui regim cu mare putere de convingere?
    Va urez o seara placuta, domnule Columbeanu.


  • problema problemei
    Dinu Lazăr [membru], 30.09.2007, 00:51

    Cum am mai spus si pe blogul meu de la yahoo, acest film are toate sansele sa nu prinda pentru ca imaginea nu e bitziita, pentru ca iluminarea cadrului exista si e meserias pusa, nu e fara iluminare sau cu umbre cacacioase pe fatza, lucru care place mult tinerelor generatii.
    Mai ziceam ca pentru ca filmul nu descrie chestii sordide si nu se intimpla in interioare jalnice, ar putea fi probleme la critica.
    Si pentru ca se inteleg cuvintele, ceea ce e desigur condamnabil.
    Am fost la avanpremiera cu un grup de prieteni - de virste diferite, cu educatii diferite, din medii diferite. Le-a placut la toti, si am auzit cuvinte de lauda despre cursivitatea povestii, despre filmul ce pare a descrie fotograma cu fotograma o realitate foarte apropiata noua.
    Poate ne-am obisnuit sa intelegem altfel ce ne inconjura?
    Ceea ce e bine facut este rau si are iz de carte postala?
    Trebuie neaparat ca ce este sordid, cacacios, prost facut, sa fie etalonul, si ce nu este astfel sa aruncam la cos?
    Ar fi multe de spus, dar...
    Poate daca actiunea se intimpla in Zabrauti intr-o garsoniera nenorocita si nu intr-o vila la Snagov si daca filmul ar fi fost facut pe genunchi, fara nici o maiestrie, ar fi placut mai mult?
    As fi curios sa aflu mai multe opinii.

  • RE: Buna seara, domnule Columbeanu
    Pitbull [membru], 01.10.2007, 04:35

    Regret sincer (dar si neputincios) nepälcerea pe care o produc autorilor filmului, cu analiza mea. Dealtfel, am explicitat insistent, atât în introducere, ci si în încheiere, acest lucru - si tot acolo se gäseste si räseste si räspunsul la întrebarea din mesajul de mai sus. De ce sunt malitios? Simplu. Din revoltä. Mä simt trädat, ca spectator, ca profesionist, si ca om, când un artist în care credeam mä dezamägeste atât de crunt. Desigur, räspunsul e mult mai amplu si complicat, dar n-o sä ne apucäm sä filosofäm acum si aici. Altfel, supozitiile privind securitatea si divulgärile sunt complet off-target. Intâmplätor, am si eu în proiect un scenariu pe tema asta, inspirat din volumul "Un tigru de hârtie", de Bujor Nedelcovici. Poate îl voi scrie, poate nu. Poate va fi filmat vreodatä, poate nu. Poate va iesi o catastrofä ca la Nichitus, sau o capodoperä ca la Mungiu (sau oriunde între ele)... Prin urmare, un sfat prietenesc: când e criticat dur un film drag nouä (la care am lucrat chiar, pe deasupra), sä nu scormonim dupä motive imaginare; sä le identificäm pe cele reale (care se gäsesc nu în ograda criticului, ci în atelierul creatorului), si sä luäm aminte. E mult mai profitabil, Tutule dragä! ;)

  • RE: RE: Buna seara, domnule Columbeanu
    petru.margineanu [membru], 02.10.2007, 12:29

    Va multumesc frumos pentru amabilitatea de a-mi raspunde.
    Nu sunt Tutu, sunt Petru.

  • Pentru cei care vor sa stie mai multe
    Dinu Lazăr [membru], 04.10.2007, 01:20

    Pentru cei care vor sa stie mai multe despre acest film: se poaate vedea pe net situl filmului la: http://www.logodniciidinamerica.ro/

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihnea Columbeanu


Alte articole

 Deziluzie - Logodnicii din America, Laurenţiu Brătan
 Un film chinuit - Logodnicii din America, Lucian Maier
 Colaborarea cu Securitatea, subiect de film nu întotdeauna percutant - Logodnicii din America, Iulia Blaga
 Foştii sub clar de avioane - Logodnicii din America, Alex. Leo Şerban
 Trecutul nu trece - Logodnicii din America, Andrei Gorzo
 Toate articolele despre Logodnicii din America


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer