La aproape 80 de ani, elveţianul Georg Gerster face fotografii aeriene, imortalizând monumente dintre care unele deja nu mai există
Expoziţia Zbor în trecut de la Muzeul Naţional de Istorie a ajuns la Bucureşti venind de la British Museum via Sibiu
Modulul consacrat României conţine 74 de fotografii aeriene realizate de artist pe cheltuială proprie, cea mai mare problemă fiind aprobările de survolare.
Se spune că trebuie să iei distanţă faţă de lucruri sau situaţii ca să le vezi mai bine. Elveţianul Georg Gerster face asta cam de 50 de ani, deşi are un background terestru, studiind anglistica şi germanistica la Universitatea din Zürich. Are un fond de zeci de mii de instantanee surprinse din avion sau elicopter, pe unele publicându-le în albume, cele mai multe expunându-le în cadrul unor expoziţii găzduite de muzee celebre. Multe fotografii surprind monumente istorice care azi ori nu mai există deloc, ori nu mai există în forma în care au fost imortalizate. A colindat prin toată lumea, a fost până şi în Antarctica.
Cea mai nouă expoziţie a sa, Zbor în trecut, patronată de UNESCO, a ajuns la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti după ce în februarie a părăsit British Museum din Londra şi după ce a trecut în acest an şi pe la Muzeul Brukenthal din Sibiu. "M-am plimbat ieri prin expoziţie ca un străin şi mi-am spus că numai un apucat poate face astfel de poze", spune Georg Gerster, un bărbat încă bine pentru cei aproape 80 de ani ai săi, vârstă la care încă lucrează. De ce un apucat? Pentru că fotografiile aeriene nu sunt o treabă uşoară. Trebuie ca o mulţime de condiţii să fie îndeplinite. Ai nevoie de aprobări pentru survolare, ai nevoie de bani şi mai ales, de condiţii meteo foarte bune. Asta pe lângă simţ estetic. "Cea mai mare dificultate e că ai nevoie de timp frumos. Uneori poţi aştepta o zi, alteori săptămâni întregi. În alte dăţi, chiar dacă e vreme bună şi-ţi spui "ce bine, cerul e complet senin", e atât de multă ceaţă încât de la 100 de metri nu vezi nimic pe pământ", spune Georg Gerster. Pe urmă vin banii. "Primul meu zbor în SUA, prin 1957, în California, aproape de San Diego, a costat 12,57 dolari. Un zbor de o oră jumate, dar cu un avion foarte rablagit, care tuşea tot timpul. În zilele noastre, un zbor în America e relativ ieftin, pe la 200 de dolari. Dar în Europa se folosesc tot mai mult elicoptere, pentru că sunt permise deasupra oraşelor, elicoptere cu două motoare, iar acestea costă 2-3000 de dolari ora."
Şi cine plăteşte?
UNESCO? "UNESCO n-a plătit niciodată pe nimeni. De exemplu, pozele din România le-am plătit eu. Am lucrat mult pentru National Geographic, am lucrat mult pentru Swissair , şi ei plăteau deplasarea, dar cel mai mult am lucrat pe propria mea cheltuială. De regulă, când ai un subiect, publisher-ul n-o să spună " bine, du-te că plătim", ci mai degrabă "probabil îl vom publica". Din fericire, piaţa era odinioară foarte bună, şi dacă aveai o imagine foarte bună, putea face înconjurul lumii. Dar o dată cu camerele digitale, piaţa s-a schimbat cu totul. Eu nu lucrez cu un aparat digital dar până la urmă, trecând prin tot procesul de producţie, ajung la acelaşi produs". Alte dificultăţi pentru fotografierea aeriană pot veni de la avionul cu care zbori. "Poţi avea tot felul de probleme dacă nu cunoşti tipul de avion. Dacă ai un avion al cărui geam nu-l poţi deschide, eşti terminat. Dacă vântul bate din faţă şi aparatul e lent, iarăşi nu e bine. Dar dacă ai o experienţă de decenii, ştii ce poate fiecare aparat. Cessna 150 e un pic cam mic pentru picioarele mele lungi, dar 172 e bun, 182 e şi el bun, 205 e fantastic, 2010 e bun numai dacă zbori foarte sus, dar nu mai poţi deschide fereastra. O dată am zburat deasupra American National Park din Oregon, unde e un lac format într-un crater, pe care mi l-am imaginat ca pe o bijuterie. A trebuit să urc cu un Cessna 1210 foarte sus, la 6-7000 de metri, şi să fac fotografii cu geamul deschis. Ghinionul a făcut ca un prieten de-al meu de la National Geographic, aflat pe scaunul din spate, să ia în faţă tot aerul rece şi curentul. Eu aveam căldură. Ne-am apropiat de 8.000 de metri fără oxigen." O sesiune de fotografiere variază în funcţie de "parametrii" amintiţi mai sus. Uneori poate ţine o oră, alteori zece ore sau un weekend întreg. Depinde şi de ce fel de poze îţi doreşti.
O lume construită pe asemănări
Ce au în comun tumulii domnitorilor Sila din Coreea de Sud (sec III-X) şi colinele verzi din Transilvania? Sau locul de cult dacic de la Sarmizegetusa şi Stonehenge? Detaşarea îţi arată asemănări între locuri îndepărtate şi geografic, şi istoric. La fel cum, privind fabuloasele 251 de fotografii din expoziţie (pentru care o oră nu ţi-e suficientă), te trezeşti făcând asociaţii ciudate. Casele din Oraşul Vechi din Ierusalim, fotografiat în 1971, seamănă în lumina zilei (probabil de după-amiază) cu nişte pâinişoare. Câmpurile agricole înalte din Cuenca de Guayas, Ecuador (datând din 500 î.Cr) aduc în fotografia făcută de Gerster în 1994 cu un tablou sau un covor lucrat la războiul de ţesut. Îţi vine să pui degetul ca să verifici cât de moale e lâna sau cât de rugoasă culoarea. Ai fi şi tu catalogat de "apucat" dacă ai spune că, văzute de sus, toate lucrurile par să se fi făcut pe pământ după legea asemănării, a repetiţiei.
Mă gândesc că experienţa zborului cu avionul îţi modifică oricum percepţia asupra lumii de jos şi, probabil, asupra propriilor probleme. Totul trece pe o altă grilă de interpretare. Şi sunt curioasă dacă experienţa aeriană, dublată de cea a imortalizării atâtor locuri şi monumente din toată lumea şi din toate epocile i-au modificat lui Georg Gerster perspectiva asupra istoriei. "Se spune, pe bună dreptate, că dacă vrei să ascunzi un monument, trebuie să-l aşezi în mijlocul unei pieţe. Nimeni nu-l va vedea. Dar când urci în aer, dintr-o dată totul se schimbă, lumea întreagă devine nouă, ca în prima zi a Creaţiei. Din acest punct de vedere, da, fotografia aeriană îmi schimbă punctul de vedere, dar perspectiva asupra istoriei, nu ştiu. Dar te face să-ţi pui multe întrebări asupra a ceea ce vezi, mai ales când e vorba de ecologie. Am văzut toate distrugerile făcute pe pământ în ultimii 30 de ani, cum s-a folosit prost solul, cum s-a salinizat, cum s-a erodat, practic, cum pierdem bazele civilizaţiei noastre. Am văzut unde au dus defrişările şi cum au provocat avalanşe de nămol, şi lucruri de genul ăsta. Din acest punct de vedere, perspectiva ţi se schimbă în mod dramatic."
Singurul care a documentat aerian situri din Antichitate
Oare pasiunea pentru fotografie se îmbină cu cea pentru zbor? "Eu nu pilotez, ar fi şi greu să zbor şi să fotografiez în acelaşi timp pentru că zborul, mai ales într-un aparat mic, e acum atât de strict controlat. În jurul marilor aeroporturi trebuie să vorbeşti cu turnul de control tot timpul ca să-ţi spună ce altitudine să iei, că n-o poţi lua la stânga sau la dreapta... N-am fost niciodată tentat de pilotaj, deşi aş fi putut fi. O dată eram în America şi ne îndreptam spre un mare aeroport, iar pilotul, care era o femeie, m-a întrebat câte ore de zbor am şi mi-a lăsat avionul pe mână. Am vorbit cu turnul de control şi ea mi-a spus: "Tu o să execuţi aterizarea, iar eu o să-ţi spun ce să faci". Mi-am spus că ştie ea ce face şi m-am îndreptat spre aeroport, dar în ultimul moment s-a speriat şi a preluat comanda. Am avut o dată o tentativă în Statele Unite să-mi cumpăr avionul meu. Era un Cessna foarte ieftin, dar am aflat că dacă eşti cetăţean străin nu ai voie să ai aeroportul tău. Sau e nevoie ca avionul tău să fie controlat de un echipă elveţiană o dată la doi ani."
"Georg Gerster este singurul fotograf care a documentat aerian situri din Antichitate. Munca lui nu e doar o extraordinară realizare din punct de vedere estetic, ci furnizează documente inestimabile pentru arheologi", spune Dr. Charlotte Trümpler, directorul colecţiilor de arheologie de la Folkwang Museum din Essen şi unul dintre cei doi autori morali ai expoziţiei. Expoziţia pe care o pot vedea şi bucureştenii este prima din lume care aduce o privire aeriană globală asupra monumentelor antice din lume. Cât priveşte România văzută de sus, ea este armonioasă şi muzicală, fie că e vorba de oraşele transilvane, fie de satele trase cu rigla din Banat sau de tapiseria Deltei Dunării. Sub ochii fotografului (şi ai noştri), istoria se scrie nu în timp ci în spaţiu, în forme de o frumuseţe incredibilă. Aşezările construite de om, indiferent pe ce continent, seamănă cu nişte mandale. Ochiul obiectivului poate fi şi ochiul creatorului, mulţumit de ceea ce a săvârşit.
O viaţă, de sus
Georg Gerster s-a născut în Winterthur, Elveţia, în 1928 şi a studiat germana şi engleza la Universitatea din Zürich. În 1956 a devenit jurnalist freelancer specializat în ştiinţă şi fotografii aeriene. De-a lungul a 50 de ani a făcut din fotografia aeriană un instrument aproape filosofic. Activitatea sa a creat mulţi imitatori. Georg Gerster a publicat peste 10 albume, iar anul trecut, The Past From Above, publicat de Time Magazine (Europe) s-a numărat printre cele mai bune 10 cărţi ale anului. Cea mai recentă carte a sa este Blicke auf Rumäniens Vergangenheit / Priviri asupra trecutului României, apărută în 2007, în ediţie trilingvă (germană, română, engleză) la Wort+Welt&Bild Verlag din München. Georg Gerster colaborează în mod curent cu Neue Zürcher Zeitung şi cu revista National Geographic.