"Ştiri, asamblate pentru consum, invadează spaţiile recentului conflict. Intrigi, personaje şi regii produc imagini pentru decodare. Scena poate fi dată de oraş ori de peisaje montane, ascunzători şi resorturi turistice. Intrigile includ documente, fişiere, manuale, dări de seamă, material video brut, imagini nepuse în circulaţie, SIM-uri ale unor telefoane mobile găsite întîmplător, hard drives confiscate, precum şi un inedit spectacol al recuzitelor." Comentariul eseului video Casio, Seiko, Sheraton, Toyota, Mars (2004-2005) urmăreşte, de-a lungul unei succesiuni de imagini (fie ele amatoriceşti, fotoreportaje ori extrase din surse guvernamentale), moduri de reprezentare şi mediere ale unor evenimente ce merg în paralel cu războiul. Chipuri ale violenţei lasă locul unor prezenţe mai degrabă marginale. Camera video urmăreşte branduri şi produse expuse în media din Irak şi Afganistan odată cu jumătatea anilor '80: batoane de ciocolată Mars, maşini de teren Toyota, marca preferată a talibanilor, hotelul Sheraton din Bagdhad şi ceasurile Casio ale lui Osama Bin Laden.
Sean Snyder este aici preocupat să investigheze politicile marilor companii de implicare economică în cele două teritorii, cu intenţia de a dezvălui abilitatea şi servilismul structurilor mediale. Indiferent dacă focus-ul proiectelor lui este reglat pe ambientul urban ori pe spaţiul medial, artistul recurge la una şi aceeaşi metodologie de construcţie a unei meta-naraţiuni: prin excavarea unor simboluri socio-economice şi a unor reprezentări ideologice, Sean Snyder confruntă inadvertenţele proceselor globalizatoare, instabilitatea utopiilor şi forţa manipulatoare a canalelor media în a produce şi distribui informaţie. Pornind de la un material vizual şi textual complex, extras din surse multiple - interviuri, decupaje de presă, schiţe, arhive fotografice identificate pe net, material filmat brut -, iar apoi reprocesat, căruia îi colează propria intervenţie, Sean Snyder construieşte spaţii critice, ale interogării şi negocierii. "Arhivele pe care le construiesc - mărturiseşte artistul într-un dialog cu Charles Esche - sînt un fel de sub-indexuri împrumutate din surse existente de informaţie: biblioteci, Internet, mass-media etc. Nu încerc să stabilesc vreo ierarhie între resursele existente şi fotografiile ori materialul video pe care îl produc eu însumi. Tot ceea ce strîng sau produc face parte dintr-un proces de refacere a verigilor lipsă. Înţelesul se materializează prin reconfigurări şi juxtapuneri care pun în legătură elemente disparate, fără a oferi o concluzie definitivă. Una dintre posibilităţile discursului artistic este să reevalueze reziduurile trecutului imediat, politic sau cultural."
Născut în 1972, artistul american (în prezent stabilit la Berlin şi la Kiev) deja are o traiectorie bine definită pe scena internaţională, expoziţiile sale personale recente fiind găzduite de Stedelijk Museum CS (Amsterdam), Secession (Viena), Portikus (Frankfurt), De Appel (Amsterdam), Neue Kunsthalle (St. Gallen) şi Lisson Gallery (Londra). Pentru expoziţia inaugurată la începutul lunii septembrie la Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, cei doi curatori, Florin Tudor şi Mihnea Mircan, au selectat o serie de piese recente ale lui Sean Snyder. Dacă The Site / 2004-2005 analizează discrepanţele dintre relatările Serviciilor secrete şi cele ale mass-media occidentală, cu privire la capturarea lui Saddam Hussein, Schema (Television) / 2005-2007 analizează credibilitatea televiziunii ca sursă de informaţie. Pe scurt, ce anume consumăm? - ne întreabă artistul -, ce tip de experienţă / realitate ne inundă odată cu şuvoiul imaginilor televizate, fie ele reportaje, ştiri, transmisiuni ale spectacolelor cu public, date despre vreme, reţete culinare şi publicitate? Împrumutînd teoria asupra montajului, elaborată de Dziga Vertov, pionier al filmului sovietic şi autor al Kinopravda, Sean Snyder restructurează, cu ajutorul unui software, subiecte şi programe difuzate de televiziunea prin satelit şi foloseşte telecomanda ca potenţial instrument pentru un montaj imprevizibil. Two Representations of a Given Place (Pyongyang) / 2001-2004 şi Dallas Southfork in Hermes Land, Slobozia, Romania, 2001 completează selecţia celor doi curatori. "Proiectele lui Sean Snyder - scrie Mihnea Mircan -, nu răspund cu intenţia utopică de a restabili adevărul, ci cu programul, aproape la fel de anevoios, de a arhiva fisurile retorice din comunicarea publică şi jumătăţile de adevăr, actele ratate colective şi alianţele secrete. Lucrările lui ne invită să ne imaginăm o hartă a lumii compusă din acte de manipulare şi înţelesuri suspendate, un fel de agendă ascunsă globală." Expoziţia lui Sean Snyder rămîne deschisă la MNAC pînă în decembrie.