octombrie 2007
Festivalul de film documentar şi antropologie vizuală Astra Film Fest 2007
În vremurile în care imaginea României este şubrezită în Italia, un japonez, Kosei Miya, este cel care publică albume şi organizează expoziţii fotografice despre frumuseţile mioritice. Îndrăgostit de România, o parte din fotografiile lui Kosei Miya au fost vernisate, aseară, în cadrul expoziţiei de fotografie Transilvania mea, expoziţie organizată de ASTRA Film Fest.

Kosei Miya a ajuns să stăpânească limba română şi să priceapă sufletul acestui popor. "Inima românilor? Inima românilor este ca o mămăligă caldă", zâmbeşte fotograful francez. De profesie scriitor, Kosei Miya a scris peste 30 de cărţi, dintre care opt sunt despre România.

Fiul unei poetese cunoscute în Japonia, Kosei Miya a venit pentru prima oară în România în 1965. Dintr-o întâmplare. După ce ajunsese şomer în Japonia, la invitaţia unui prieten aflat la studii la Moscova, vizitează capitala Rusiei. Decide că este cazul să vadă mai mult din Europa şi porneşte către vestul ei. "Am plecat din Moscova cu trenul, dar aveam bilet numai până la Iaşi. Se întâmpla în 1965. Ajuns la Iaşi, nu cunoşteam limba, nu cunoşteam oamenii, nu cunoşteam zona. Multă lume venea şi îmi vorbea, dar nu înţelegeam nimic. Până a venit un profesor de franceză - eu ştiam franceza. Şi profesorul mi-a spus «bine aţi venit»", îşi începe Kosei Miya povestea. Din acest punct, călătoria lui Kosei Miya către Occident se transformă într-o adevărată epopee, în România. "Acasă, la profesor, toţi mi-au spus «bine aţi venit». Am stat la ei câteva zile, am vrut să plec şi au plâns să mai stau. Am mai stat, dar tot a trebuit să plec. Şi, la plecare, mi-a dat o listă cu 30 de nume şi adrese din întreaga Românie - să am unde să merg dacă voi vizita acele locuri".

Kosei Miya porneşte de la Iaşi prin întreaga Românie, având la el lista cu cele 30 de adrese. "Am ajuns la Bucureşti. Nu am ieşit bine din Gara de Nord, că m-a întâmpinat un domn - «bine aţi venit», mi-a spus. A fost foarte amabil cu mine, m-a găzduit două săptămâni şi i-a părut foarte rău când am plecat. Dar doream să văd cât mai mult din această ţară minunată - Sibiul, Clujul, Oradea, Arad. Şi m-a impresionat şi un muncitor, din lista primită la Iaşi. Am dormit la el, cu el în pat, iar dimineaţa la cinci când s-a trezit să meargă la muncă, am auzit şi văzut cum i-a şoptit soţiei sale să facă linişte, să nu mă trezească. M-a impresionat teribil", povesteşte japonezul.

Apogeul intensităţii peripeţiilor prin România îl trăieşte, însă, abia atunci când ajunge în Maramureş. "Toată lumea îmi spunea să merg acolo, căci acolo sunt românii adevăraţi. Aşa am plecat înspre Sighetul Marmaţiei. Când am ajuns într-un sat aflat la poalele unui munte, am rămas şocat. Totul arăta la fel ca Japonia în urmă cu 60-70 de ani. Femeile vorbeau tare, ca la operă, iar limba lor aducea a limba celor din Japonia. Am devenit rapid foarte intim cu această zonă".

În acelaşi an 1965, Kosei Miya se întoarce în Japonia, unde se angajează la o revistă - scrie despre România şi strânge bani pentru a se întoarce înapoi, în Maramureş. Vine aproape în fiecare an, iar între timp călătoreşte în întreaga Europă, mai puţin Finlanda şi Islanda, şi învaţă nu mai puţin de şapte limbi vorbite pe bătrânul continent. Dar ţara care îi este cea mai aproape rămâne România. "Pentru mine a rămas un şoc cultural întâlnirea cu România", mărturiseşte Kosei Miya. Ani de-a rândul revine în România, face fotografii, cunoaşte oameni. Publică nu mai puţin de şapte albume despre ţara noastră şi organizează numeroase expoziţii despre România în multe capitale ale Europei - Viena, Paris, Roma, dar şi peste ocean, la New York, de exemplu. Cea mai de succes rămâne cea de la Muzeul Omului, din Paris, care a numărat peste un milion de vizitatori. Scrie frenetic cărţi despre România, despre folclor, despre muzică, despre tradiţii, despre oameni. Învaţă limba română şi prinde din zbor dialectul maramureşean.

Revoluţia din 1989, pentru Kosei Miya, înseamnă ruperea de tradiţii. "Acum oamenii aleargă numai după bani. În Maramureş a mai rămas doar România de pe vremuri, unde oamenii cred în Dumnezeu şi se ajută între ei".

La ASTRA Film Fest a ajuns să expună după ce unul din albumele publicate de Kosei Miya a ajuns şi la Dumitru Budrala. Aşa se face că fotograful-scriitor japonez a venit, anul acesta, pentru a treia oară în România. Pregăteşte o nouă carte despre România, după Revoluţie. Nu una de critică, ci de observare a modului în care, la fel ca şi în Japonia, oamenii îşi pierd tradiţiile. "Toţi devin americani. Fără tradiţii, fără istorie", spune Kosei Miya.

"Inima îmi tresaltă de fiecare dată când aud de România. România a fost prima ţară străină pe care am vizitat-o. Am fost impresionat în mod aparte de grija purtată pentru vechile tradiţii şi lucrurile moştenite din trecut. Aici este, cu siguranţă, temelia bătrânei Europe. Satele sunt locuite de oameni cu o înaltă ţinută spirituală. Graţie legăturii mele speciale cu satele Maramureşului, viaţa mea s-a schimbat cu 180 de grade. Aici locuiesc adevăraţii oameni. Până acum am avut expoziţii de fotografie care înfăţişează România la Paris (Musee de l'homme), Viena (Osterreichishes Museum Fur Volksunde), Veneţia, Roma, New York, Linz şi peste tot, vizitatorii au fost impresionaţi. Fotografiile de faţă le-am făcut în decurs de mai mulţi ani, cu speranţa că schimbările aduse de noile vremuri se vor împleti armonios cu tradiţiile străvechi, care vor fi păstrate şi vor continua să dăinuie mereu. Vă invit să le priviţi", este invitaţia lui Kosei Miya pentru a vedea fotografiile din expoziţia Transilvania mea, din cadrul ASTRA Film Fest.

42 de fotografi din mai multe ţări surprind diferitele chipuri ale Transilvaniei în cele peste 200 de fotografii care alcătuiesc, în acest an, expoziţia de fotografie Transilvania mea, moment important al Festivalului ASTRA Film care se desfăşoară la Sibiu în perioada 22 - 28 octombrie 2007. Cele peste 200 de fotografii care alcătuiesc expoziţia Transilvania mea au fost selecţionate din peste 3.500 trimise de peste 100 de fotografi din întreaga lume.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus