De la Moscova la Petuşki, cu Venedikt Erofeev - Astra Film Fest 2007

Singurul film în care apare scriitorul rus Venedikt Erofeev a fost prezentat la Sibiu, în cadrul Astra Film Fest 2007. Nu în competiţie, ci în programul special BBC. De la Moscova la Petuşki reface traseul din romanul Moscova-Petuşki, ilustrat de pasaje în lectura autorului şi de prezenţa unor personaje reale. O poveste despre Rusia, alcool şi literatură. Realizatorul, Pawel Pawlikovski, a fost prezent la proiecţie.

"Toţi spun: Kremlinul, Kremlinul. Pe toţi i-am auzit vorbind despre el, dar eu nu l-am văzut niciodată. De-atîtea ori (de-o mie de ori), beat sau mahmur, am străbătut Moscova de la nord la sud, de la vest la est, de la un capăt la altul şi la nimereală - şi niciodată n-am văzut Kremlinul." Cei care îndrăgesc romanul lui Erofeev vor recunoaşte, chiar la începutul filmului, acest pasaj - ca şi multe altele ce vor urma - redat cuvînt cu cuvînt, de însuşi Erofeev. Camera ne va arăta necruţătoare că vocea curge de pe o casetă veche. Degetul apasă pe buton, casetofonul se opreşte, şi iată-l pe Erofeev acum. Este 1989, iar scriitorul, afectat de un cancer la gît, nu mai poate vorbi decît asistat mecanic. Cînd spune ceva, îşi lipeşte microfonul sub bărbie. "Şi-a pierdut vocea, şi-a pierdut fericirea, dar nu şi-a pierdut niciodată capul", spune Galia Erofeev, soţia. Şi nici umorul.


Traseu refăcut

Documentarul redă traseul de la Moscova la Petuşki, călătoria preferată a alcoolicilor cu care Erofeev îşi petrecea timpul. A trăit ani de zile aşa, fără să aibă o casă şi un loc al lui. Sînt intervievaţi colegii cu care lucra la îngropat cabluri prin gară şi prietenii de pahar. Sau de borcan, căci amestecurile ciudate ("Lacrima Comsomolistei", "Spiritul Genevei", "Liliacul alb") se prepară în borcane largi, din care gurile sorb hulpave.

În parc, în tren, în bombe împuţite, se bea vîrtos. Şi Erofeev tot din borcan soarbe acasă, lîngă Galia. La Moscova, sînt intervievaţi medicii de la spitalul de psihiatrie unde a stat Erofeev, intoxicat în stare gravă. Femeia de serviciu de la scara blocului e şi ea personaj. Îl ştie pe Erofeev, "bea mult, bea şi acum, chiar cînd vorbim".

Fragmentele din roman curg, citite de autor, liniile ferate alunecă, personajele beau şi beau şi reconstituie pasaje din carte.


Se scutură iasomia?

Trenul ajunge la Petuşki - "În afară de băut, n-ai ce face aici", spune cineva. Iar un secretar de partid e întrebat de regizor dacă aici se scutură iasomia. "Nu ştiu", rîde el încurcat şi dă din umeri, la aşa întrebare. "În Petuşki, iasomia nu se scutură niciodată şi cîntecul păsărilor nu se potoleşte", era răspunsul ca la carte. Erofeev? A, da, îl ştie. "Lumea avea o părere proastă despre el."

Şi iar acasă la Erofeev, aflăm cum a venit la Moscova, cum tatăl a fost arestat, cum mama i-a părăsit, iar copiii au ajuns la orfelinat. La Universitatea Lomonosov a fost oribil, şi-atunci a renunţat şi a început să bea.

Şi iar beţivii din tren şi din parcuri. Pe chipuri sînt proiectate graficele care apar şi în carte: zilele de lucru pe orizontală, cantitatea băută pe verticală. În tren se ţin cursuri şi concursuri de literatură. Concurs de recitat făcuseră cîndva, îşi aminteşte Mustăciosul. Deasupra tuturor, vorbesc îngerii.


Îngerul înecat

Şi iată-l pe Erofeev de ziua lui, un chip trist între figuri vesele. Are păr alb, dar faţă de copil, iar cînd vorbeşte fiecare frază pare ruptă din cărţi. Amărăciune şi umor. Doctorul spune: "Erofeev era sensibil la lucruri pe care oamenii obişnuiţi nici nu le observă: trecerea timpului, faptul că îmbătrînim, iar fără alcool îi era greu să trăiască. Îi era foarte greu". Îl mai vedem pe scriitor mutat într-un sat, trăind printre păduri, parcă mai fericit.

Filmul însă se termină, personajul din carte moare - "N-am ştiut că există asemenea chin pe lume şi m-am chircit de durere; groasă, litera «u» mi s-a lăbărţat în ochi şi a început să tremure". Cel real va mai trăi o lună şi un pic. Va muri la 52 de ani.


Pawel Pawlikovski: Regret elementul sociologic

Filmată în 1989, producţia BBC a apărut în 1990. "Acum, cînd revăd acest film, regret că elementul sociologic a fost împins prea departe. Am forţat personajul să spună nişte lucruri care acum nu îmi mai plac cum arată", a spus Pawlikovski, referindu-se la pasajele în care vorbeşte cu angajaţii unei fabrici de băuturi. "Vorbim despre votcă, despre cît de ieftin e produsă şi cît de scump e vîndută. Pe atunci, eu aveam un dinte împotriva Rusiei. Sînt plecat din Polonia de la 14 ani... Acum văd că acest context a fost greşit."

Filmul nu a fost difuzat în Rusia, "însă a fost piratat". Este singurul film despre Venedikt Erofeev, care era "necunoscut pînă în 1989". În România, romanul Moscova-Petuşki a apărut la Editura Cartier.


Portret

Pawel Pawlikovski s-a născut în Varşovia. A părăsit Polonia la 14 ani. A locuit în Germania şi Italia, a studiat literatura şi filosofia la Oxford. Filme: Vaclav Havel (1989), Călătoriile lui Dostoievski (1991), Călătorind cu Jirinovski (1995). Numeroase premii internaţionale. La Astra Film Fest 2007 a fost membru al juriului.

"Erofeev era foarte bolnav, bea tot timpul şi nu prea mai vorbea cu sens. Era încîntat că cineva este preocupat de cartea lui, asta nu i se mai întîmplase. Eu am încercat să îl prezint ca pe mintea sclipitoare ce era, dar el de fapt nu prea mai vorbea clar. A murit cam la o lună-două după filmări." - Pawel Pawlikovski.