Într-un festival al desfătării intelectuale precum ASTRA Film Fest, organizatorii vă invită să participaţi la o adevărată revelaţie a cântecului popular românesc - Grigore Leşe. Profesor asociat al Facultăţii de Litere, din cadrul Universităţii Bucureşti, unul din cei mai cunoscuţi solişti de muzică populară din România, Grigore Leşe, va aduce în cadrul programului special, Muzică pastorală, programat pentru joi, 25 octombrie 2007, orele 20.00, un concert de muzici arhaice, alături de aromânii fârşeroţi din Cogealac.
În vara aceasta, în timpul unor filmări pentru emisiunea La porţile ceriului pe care le realiza în Dobrogea, Grigore Leşe i-a ascultat pentru prima oară pe aromânii fărşeroţi din Cogealac (Constanţa). De atunci a i-a mai vizitat de încă patru ori. Le-a ascultat întregul repertoriu şi - în structurile arhaice ale cântului lor - a descoperit rezonanţele ancestrale ale horii lăpuşeneşti. A cântat cu ei, au improvizat împreună, au povestit despre fiecare cântec în parte. Chiar dacă aceşti sunt ultima generaţie de aromâni fărşeroţi din Cogealac care mai cântă polifonic, este un miracol faptul că astăzi, în România, există oameni care cântă aşa cum se cânta cu mii de ani în urmă.
Această manieră de interpretare, întâlnită la mai multe populaţii din Caucaz şi Transcaucazia, presupune un auz muzical de excepţie, o deosebită măiestrie improvizatorică, cunoaşterea liniei melodice, a ritmului, a textului, dar şi respectarea unor reguli stricte de interpretare.
"Când am pornit spre aromânii fârşeroţi din Cogealac, despre care auzisem că ar cânta polifonic, nu mi-am imaginat că voi trăi strania senzaţie că îmi aud strămoşii cântând. Spre deosebire de ţăranul român, care horeşte de unul singur, excepţie făcând colindele şi unele cântece de ritual, aromânii fărşeroţi din Cogealac cântă numai în grup. Isonul gutural însoţeşte linia melodică susţinută de cimpoi, generând o polifonie arhaică cu substrat eterofonic. Melodia este începută de o singură persoană, fiind preluată de întregul grup după primele versuri. Fiecare cântăreţ are intervenţii solistice, alţii ţin isonul pe tonică cu vocala "e". Structura muzicală repetitivă, melismatică, ornamentată, dă curs improvizaţiei. Versul cântat este întrerupt de numeroase interjecţii intonate în acut, la care cântăreţul recurge intuitiv pentru a completa unele goluri ale rândului melodic. Alteori un cuvânt este cântat fără ultima silabă, fiind reluat imediat în întregime de către întregul grup. Această manieră de interpretare, asemănătoare celei orientale, presupune un auz muzical de excepţie, cunoaşterea liniei melodice, a ritmului, a textului, precum şi respectarea anumitor reguli de interpretare. Aromânii fârşeroţi din Cogealac obişnuiesc să stea jos atunci când cântă, oferind un adevărat spectacol nu doar auditiv ci şi vizual, prin expresivitatea gesturilor şi plasticitatea mişcărilor din timpul interpretării. Cântă despre păstori, "picurari", despre dragoste, dor, înstrăinare. Sunt statuari, demni, liberi, conservatori, înzestraţi de Dumnezeu cu virtuţi alese", descrie Grigore Leşe.
În concertul din cadrul ASTRA Film Fest, Grigore Leşe va fi însoţit de Gherase Mihai (cimpoi), Giogi Vasile, Zogu Nicolae, Zogu Dumitru, Preşa Nicolae, Şiapte Tănase, Mitrenca Vasile, Cica Gheorge şi Caimacan Dumitru.
Dincolo de horele pe care le interpretează, Grigore Leşe este şi un desăvârşit cunoscător al instrumentelor tradiţionale cum ar fi fluierul, cavalul, tilinca sau toaca. Bunul gust - bunul simţ şi calitatea sunt atribute fireşti şi totodată garanţii ale unui concert Grigore Leşe.
"Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnată, adâncată, moroşenească. De ce cântă omul? Pentru că aşa îi vine: de pildă, de osteneala bătrâneţilor. Când cântă omul? Când îi vine. Care este diferenţa dintre muzica tradiţională românească şi muzica lăutărească ţigănească? Muzica românească exprimă un sentiment: de dragoste, de dor, de înstrăinare, de jale; muzica de mahala exprimă exaltare trupească. Ţăranul cânta pentru a-şi exprima un sentiment, lăutarii o fac pentru a câştiga bani. Unii se slujesc de folclor, alţii slujesc folclorul. Pe pământ avem două şanse: credinţa şi arta", sunt cuvintele rostite de Grigore Leşe în cadrul unei discuţii cu tinerii.
Grigore Leşe s-a născut în 1954, în Stoiceni, judeţul Maramureş. A studiat la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare. Debutul artistic este marcat în 1977, în cadrul unui spectacol organizat de Televiziunea Română. După 1989, a obţinut numeroase premii la festivaluri judeţene şi naţionale şi a dus cântecul românesc în numeroase ţări - Italia, Franţa, Elveţia, SUA etc.
"Constantin Noica spunea că folclorul românesc are două suflete. Unul pastoral şi unul agrar. Nu trebuie să ne supărăm că suntem numiţi popor de păstori. Pentru că păstorul, ciobanul, păcurarul, cum se spune la noi, este cea mai deschisă categorie socială. El nu-şi îngrădeşte pământul, nu ucide pe cel care intră pe teritoriul lui. Tot ce înseamnă sentiment uman, nostalgie, ţine de sufletul ciobanului. Aceştia sunt numiţi adevăraţi internaţionalişti", se destăinuia Grigore Leşe lui Radu-Ilarion Munteanu.