Corul de copii Radio, perfecţiune fără toboşar

Cu o discreţie a popularizării care ar putea trece drept modestie, Ziua Radioului a fost sărbătorită în Studioul "Mihail Jora" printr-un concert susţinut, timp de mai bine de o oră, de Corul de copii Radio.

În ciuda minimei răspândiri a anunţului producerii evenimentului, în sala ocupată cam trei sferturi se aflau spectatori de la 5 la 80 de ani, uniţi prin limbajul universal al sunetului muzical. Un sunet a cărui perfecţiune a adus Corului, în 2004, titlul de Ambasador cultural al Uniunii Europene, atribuit de Federaţia Corurilor din UE. Un ambasador cu o activitate, poate, mai cunoscută în străinătate decât în ţară, căci din Statele Unite până în Japonia, din Italia în Rusia, aceşti copii cu voci magice îi fac pe oameni să aprecieze frumuseţea cântecului şi să savureze bucuria pe care o oferă. Dar procentelor de inspiraţie şi transpiraţie trebuie să li se adauge şi o promovare pe măsură, mai ales în ziua de azi, când sunetul comercial e promovat agresiv şi tinde să-l acopere pe cel cu rezonanţe culturale. Din păcate, n-a fost (încă) văzut nici un toboşar anunţând, pe străzile Capitalei: "Lume, lume, veniţi pe 1 noiembrie 2007 la Sala Radio, să ascultaţi Corul de copii Radio, corul care a făcut înconjurul lumii, corul care cântă Adiemus şi Valurile Dunării, Strălucirile apei şi Jocul din Oaş. Lume, lume, veniţi cu toţii!"

Deşi cu promovare orală (din gură în gură) sau minimă, Corul de copii Radio, condus din 2004 de dirijorul Voicu Popescu şi acompaniat la pian de Camelia Chiţibea, ia în serios fiecare manifestare artistică din ţară. Săptămâni de repetiţii susţinute, la nivel profesionist, până când sunetul celor câtorva zeci de copii atinge perfecţiunea, până când muzica lor devine de o puritate şi sensibilitate care te înfioară. Aceşti copii - care au renunţat de bună voie la orele de odihnă de după şcoală şi la week-end-uri, la vacanţe, fără să numere vreodată orele de repetiţii, căci tot ceea ce fac fac cu dăruire şi dragoste pentru muzică - trec de la un registru muzical la altul cu o uşurinţă căpătată prin exerciţiu îndelungat.

Seara de 1 noiembrie 2007 a fost una a demonstrării acestei capacităţi a Corului de a aborda diferite genuri muzicale: de la muzica corală românească la new age - Adiemus a compozitorului irlandez Karl Jenkins. De la muzica tradiţională a filmului Sister Act la Jocul din Oaş. De la Strălucirile apei ale lui Serge Folie - concept muzical evocând apa, elementul fundamental al vieţii, cu ritmuri africane, mediteraneene - la valsul Valurile Dunării, compus de Iosif Ivanovici. Mişcările scenice sugestive, ritmul, disciplina, prezenţa scenică deosebită, acompaniamentul nuanţat al pianului, intervenţiile pline de temperament ale tenorului Teodor Ilincăi şi implicarea deosebită a percuţioniştilor Alexandru Matei şi Cristian Budescu au completat vocile de îngeri ale acestor copii cu ţinută de profesionişti, la 79 de ani distanţă de la prima emisie a postului de radio naţional.

Cortina invizibilă a căzut, dar pauză nu va exista pentru membrii corului, pentru că, pe 8 decembrie 2007, vor susţine un concert dedicat Zilei Internaţionale a Cântului Coral. După ce, cu doar o lună în urmă au evoluat pe scena Festivalului Enescu, sub bagheta dirijorilor Wayne Marshall (Leonard Bernstein, Mass) şi Ion Marin, împreună cu celebra Orchestră a Filarmonicii din Munchen (Carl Off, Carmina Burana).

Nu e de mirare că e prima formaţie corală românească invitată anul viitor la Copenhaga, unde va susţine work-shop-uri şi concerte la Simpozionul Mondial al Muzicii Corale, organizat de Federaţia Internaţională a Muzicii Corale...