Amalia respiră adînc
Un text foarte bun, care nu-ţi dă prilejul să te plictiseşti nicio secundă. Amalia îţi vorbeşte direct şi te somează să nu uiţi că trebuie să rămâi cu inima întreagă, orice ar fi. Frenezie a jocului, tristeţe suavă, ironie cruntă, sinceritate dezarmantă, încredere, speranţă, împăcare. Cheia lor: ruperile de ritm, pauzele la timp, respiraţiile adânci într-o regie discretă, care dilată timpul şi spaţiul în spectacol, în mod firesc, pe nesimţite.
PS: Ai văzut o piesă din Festivalul Naţional de Teatru 2007 sau din FNT [off] LUNI 2007 de la Green Hours? Scrie despre ea în fix 5 rînduri (în word, cu diacritice) şi trimite fişierul rezultat la [email protected] pentru ca părerea ta să apară pe LiterNet. Spune şi altora ce ţi-a plăcut şi ce e de evitat!
Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.
Resurse
Alte articole de Mihaela IancuCronici ale altor spectacoleArticole similare
Departe de Africa - Camera Isabellei / Ionuț SociuDans cu copite de capră la Festivalul Naţional de Teatru 2007 / Gina ȘerbănescuAmbiţii naţionale - Festivalul Naţional de Teatru 2007 / Alice GeorgescuSimple impresii - Festivalul Naţional de Teatru, ediţia 2007 / Alice GeorgescuTeatrul românesc, între sondajul CURS şi FNT 2007 / Oltița CîntecToate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru 2007Scrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate