Cronici de 5 rînduri - FNT 2007 - Zilele 0-3

2 noiembrie 2007

Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu
Faust
de Goethe
Regia: Silviu Purcărete

Dacă mi-aş imagina o carte cu Faust în desene, acestea ar arăta exact ca spectacolul lui Purcărete, cu laboratorul prăfuit al lui Faust populat de cadavre vii, cu cipilică şi laptop. Dacă mi-aş imagina noaptea Walpurgiei aş vedea chipul lui Mefisto însângerat multiplicat pe monitoare şi fetele în floare posedate animalic. Dacă mă întrebaţi cum arată dracul, cred că are urechi clăpăuge şi umblă pe tocuri cui. Spectacolul lui Silviu Purcărete are forţa unei interpretări prime. Restul de-abia începe.


3 noiembrie 2007

Centre National Choréographique d'Orléans
Filosofii
Un spectacol de Josef Nadj

Beckett, Kafka, Bruno Schultz. Toţi par a fi personaje în spectacolul lui Josef Nadj, un univers rotund şi întunecat în care cinci personaje cu melon caută naiv răspunsurile la marile întrebări ale omenirii într-o explorare dinamic-comică. Spectacolul are muzică live, film şi cinci dansatori profesionişti (unul este Josef Nadj în persoană) cu un bun potenţial pentru actorie. Scenotehnica folosită excelent. Un spectacol conceptual, perfect realizat şi culmea, funny.


Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu
Viaţa cu un idiot
După Victor Erofeev
Regia: Andriy Zholdak

O poveste primordială despre iubire şi pierderea iubirii. O mecanică a violenţei amprentată pe candoare. Un mix de sunete, imagini, culori, simboluri desprinse din Biblie, culturi populare, artă veche sau recentă, publicitate. O doză uriaşă de energie cu efect de joint care nu te lasă să dormi. Un spectacol extrem de dur, extrem de violent, extrem de pasional, viu şi eclectic. Un spectacol de nişă pentru cei îndrăzneţi şi necalofili.


BDNC Theatre, Irlanda
Doi pentru o cină în doi
Regia: Ciarán Taylor

Teatru-dans pe tema "război în bucătărie". O seară oarecare din viaţa unui cuplu care are de toate, mai puţin dragoste. Un risotto gătit periculos. Supă rece şi tendinţe criminale. Un cuplu care nu îşi mai vorbeşte, care nu se atinge decît mecanic, care funcţionează pe două viteze: fără sentimente sau cu ură. Imagini dramatice dublate de dans, un spectacol de cameră facil, mai curînd happening decît teatru.


4 noiembrie 2007

Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu
Pescăruşul
De A.P. Cehov
Regia: Andrei Şerban

Andrei Şerban stoarce din piesa lui Cehov teatralitatea. Este vorba de un univers al artelor, în special al teatrului în care personajele ajung să joace şi în viaţa reală. O lume închisă, artificială, teatrală, redusă la un summum de ieşiri la rampă, chiar dacă rampa este propria lor existenţă, iar "ieşirea" este o criză majoră. Deşi singura piesă căreia Cehov nu i-a spus comedie, Pescăruşul devine sub mâna lui Andrei Şerban o pitoresc-dureroasă comedie existenţială. Oricum, viaţa e o farsă.


Kleines Theater Kammerspiele Landshut, Germania
Ce zile frumoase!
De Samuel Beckett
Regia: Sven Grunert

Obsedat de bătrâneţe ca avangardă a morţii, Beckett are cîteva piese bântuite de teama sfârşitului. În spectacolul de la Kammerspiele, pe Winnie o înghite pământul. Încet, dar sigur. Din pământ suntem făcuţi şi în pămînt ne întoarcem. Ce rămâne e amintirea a ceea ce a fost (puţin) şi frica de ceea ce va fi (sigur). Iubirea se transformă în tovărăşie forţată, dialogul în monolog. Winnie, jumătate moartă, jumătate încă vie fură morţii zi după zi, ştiind că are din ce în ce mai puţin timp. Încă un spectacol de nişă, pentru "beckettieni" şi cei ce se tem de proximitatea morţii.


Teatrul Act
Amalia respiră adânc
de Alina Nelega
Regia: Mariana Cămărăşan
Cu: Cristina Casian

Textul Alinei Nelega inaugurează un teritoriu virgin în dramaturgia românească, acela al judecării comunismului. Biografia Amaliei, din anii '60 pînă în prezent conţine tragedia unei epoci cenuşii pe care însă personajul, născut odată cu monstrul istoriei nu o percepe astfel. Amalia nu vede teroarea din cauză că nu cunoaşte altă realitate, trăieşte cu inocenţă ororile, face din simbolurile stupide al comunismului reperul ei în viaţă şi se degradează uman supravieţuind astfel alienant unei realităţi mutante. Scroafa Fany cu care Amalia doarme în pat este însuşi comunismul. Amalia este una dintre milioanele de victime ale istoriei. Un spectacol necesar, înduioşător şi excelent jucat.


5 noiembrie 2007

Teatrul Maghiar "Tamási Áron" din Sfântu Gheorghe
Regele Lear
De William Shakespeare
Regia: Bocsárdi László

Când montezi un text cunoscut de toată lumea se presupune că vrei să spui ceva cu el. Poate vrei să arăţi ceva nou, estetic vorbind. Spectacolul lui Bocsárdi László (căruia i-a reuşit excelent în urmă cu câţiva ani Romeo şi Julieta) se păstrează însă într-un clasicism tradiţional, este trenant, previzibil şi (prea) lung. Schimbarea scenografică din ultimele cinci minute ale primei părţi lasă speranţa unei părţi a doua... altfel. Nu am mai avut însă răbdarea să văd dacă speranţa se împlineşte sau moare în cutia Pandorei.


Teatrul Naţional "Radu Stanca" Sibiu
Balul
De Radu-Alexandru Nica şi Mihaela Michailov după o idee a Théâtre du Compagnol
Regia: Radu-Alexandru Nica

Istoria este ciclică. În malaxorul ei se amestecă destine individuale şi colective. Alternativ, omul stăpâneşte lumea sau se supune vremurilor. Fără să apeleze la text, Balul prezintă exclusiv prin expresie corporală 80 de ani de istorie românească, de la boema anilor '20 la descărcarea energetică a revoluţiei din '89. Situaţii definitorii pentru istoria împărţită pe decade se succed scenic, iar personajele îşi păstrează de la un episod la altul substanţa caracterologică. Inocenţi, trădători, bons viveurs şi victime au existat în orice regim. Balul este în fapt o radiografie a esenţei umane.

PS: Ai văzut o piesă din Festivalul Naţional de Teatru 2007 sau din FNT [off] LUNI 2007 de la Green Hours? Scrie despre ea în fix 5 rînduri (în word, cu diacritice) şi trimite fişierul rezultat la [email protected] pentru ca părerea ta să apară pe LiterNet. Spune şi altora ce ţi-a plăcut şi ce e de evitat!

---

Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.