Unul dintre cele mai distincte chipuri de actor de peste ocean îl deţine Steve Buscemi. E imposibil să îi uiţi faţa odată ce ai văzut Reservoir Dogs, Fargo sau The Big Lebowski, filme în care a fost dirijat de Quentin Tarantino sau de Joel Coen. Buscemi vine acum pe ecranele autohtone nu numai în calitate de actor, ci şi în calitate de regizor, cu o poveste a cărei frumuseţe ar fi denaturată dacă am considera-o doar un remake. Interview-ul realizat de Buscemi este un film-omagiu adus regizorului olandez Theo van Gogh şi, în acelaşi timp, un film în care dragostea pentru cinema a lui Buscemi inundă ecranul.
Interview pune faţă în faţă două caractere, o celebră actriţă de soap operas, Katja (interpretată de Siena Miller, impetuoasă), şi un ziarist, Pierre, celebru corespondent de război, căzut recent în dizgraţie în redacţia unui important ziar american şi trimis la rubrica de mondenităţi. Jurnalistul trebuie să îi facă un portret actriţei, cea mai populară prezenţă pe ecranele americane şi cea mai rîvnită femeie în societate. Întîlnirea celor doi se transformă într-un joc primejdios ce are o dinamică de tip vînător-vînat, unde Pierre vrea să demonstreze că actriţa nu e decît o prostuţă notorie. Totul într-un duel dialogat, structurat excelent de către Buscemi, un duel în care cele două personaje atacă teme precum celebritatea, profesionalismul, intimitatea, discreţia sau loialitatea.
Buscemi preia în întregime desfăşurarea narativă imaginată de van Gogh, dar relaxează uşor finalul şi plusează în latura prezentării: în proiectul actual, fiecare secvenţă emană o seninătate pătrunzătoare, de multe ori în contrast cu tensiunea din poveste. Căldura emanată de fiecare imagine, împreună cu delicatele inserţii omagiale - o fotografie a regizorului olandez, o firmă care îi poartă numele (van Gogh movers), un copil îndrăgostit de actriţă îi cere acesteia un autograf, spunînd că îl cheamă Theodore, dar că toată lumea îi zice Theo - fac din Interview un film rafinat, un film realizat cu mult gust şi pasiune pentru cinema.