Locul în care nu se întîmplase vreodată ceva - Irina Palm

Tragic în exact aceeaşi măsură în care e comic, lejer şi grav deopotrivă, uneori în spaţiul aceleiaşi scene, Irina Palm e doar al doilea lung metraj al unui domn în pragul senectuţii. Fapt care se simte în maturitatea şi nuanţarea cu care tratează un subiect care ar fi putut aluneca uşor pe panta ridicolului, a melodramei sau a vulgarităţii: Maggie, o văduvă între două vîrste (dar pe scurtătura rapidă spre a treia) şi fără bani, jucată empatic şi captivant de o Marianne Faithfull la fel de expresivă pe ecran cum era odinioară în cîntece, devine expertă în masturbare la glory hole (de unde şi pseudonimul profesional care dă titlul filmului) în încercarea de a strînge rapid fondurile necesare accederii la dificilul tratament, disponibil doar la Melbourne, de care are nevoie nepotul său.

Umorul nebun vine din dialoguri, dar şi din contrapunerea suburbiei placide în care nu s-a întîmplat vreodată ceva - locul de reşedinţă al doamnei - şi frenetica industrie a sexului din Soho unde o introduce noua carieră. Precum şi din tot mai complicatele subterfugii la care Maggie recurge pentru a ascunde de familie "ruşinoasa" dar extrem de profitabila ei ocupaţie.

Emoţia e subînţeleasă, dar niciodată apăsată. Iar improbabila poveste de dragoste înfiripată între fanata doamnă şi semi-banditul patron al locantei, cinicul Miki (Miki Manojlovic) e una dintre cele mai frumoase pe care le veţi fi văzut anul acesta pe ecrane. Un film discret, graţios şi cît se poate de poignant, din care nu lipsesc accentele sociale (fără a fi, însă, vreo secundă băgate în ochi), dar care vă va face să zîmbiţi larg în timp ce vă ştergeţi o lacrimă în colţul ochilor.