Filmul lui Jirí Menzel, Obsluhoval jsem anglického krále, a fost tradus la noi În slujba regelui Angliei. E de fapt deservirea regelui Angliei, ca în "I served" cu dublu sens, adică "l-am servit pe regele Angliei", ca în "servesc masa", mai mult decât "servesc patria". Şi asta pentru că eroul filmului, Jan Dite, este de profesie ospătar, picolo la început, devine chelner-şef la Hotel Paris din Praga şi patron de hotel înainte de schimbarea de vremuri.
Este o frescă a timpurilor pe care Dite le observă (în flash-back-uri, din anii '20 la jumătatea anilor '60), dar care pentru el reprezintă o lume exterioară, mai străină ca oglinzile în care se reflectă. Poate pentru cei mai tineri nu reprezintă nimic perioada istorică, aşa cum nu mai reprezintă nici nazismul, nici comunismul, dar Menzel vorbeşte despre orice tip de societate totalitară şi despre oportunism. Este ecranizarea fidelă a unui roman de Bohumil Hrabal, celebru satirist ceh (un fel de Caragiale modern de-al lor), pe care Menzel l-a mai adaptat cu Oscarizatul Trenuri strict supravegheate (1966) şi Ciocîrliile pe sârmă (1970, interzis şi ţinut sub cheie pînă în 1990). Iar Menzel, care împlineşte în februarie 70 de ani, este o altă legendă naţională. Primul regizor ceh (pe vreme aceea cehoslovac), care a luat premiul Oscar, autorul unor clasice precum Acei oameni minunaţi şi aparatele lor de filmat (1978), Sătucul meu drag (1985) şi Extraordinarele aventuri ale soldatului Ivan Ciomkin (1994).
Un film cehesc bun e un regal absolut, o masă copioasă plină de umor dar şi de amărăciune, iar acesta este unul clasic, cu toate ingredientele în el. Este propunerea Cehiei la Oscar (din păcate neconcretizată măcar într-o nominalizare), a primit premiul FIPRESCI la Berlin unde a avut premiera şi patru Lei ceheşti (Oscarul local), pentru cel mai bun film, regizor, imagine (de Jaromír Sofr, excelentă!) şi rol secundar masculin (Martin Huba, şeful de sală care chiar l-a servit pe regele Angliei!). Menzel poate fi comparat pe plan european cu Istvan Szabo (care joacă în film, întorcîndu-i favoarea pentru rolul care i l-a dat omonimul său în Rokonok). Tânărul şi naivul Jan Díte e interpretat minunat de Ivan Barnev (actor bulgar!) iar ca bătrîn devenit înţelept, de Oldrich Kaiser.
I s-a reproşat regizorului obsesia pentru sâni feminini, cu care decorează bogat ornamental filmul, dar eu zic că e o chestie estetică şi într-o lume cinematografică lipsită de senzualitate, Menzel nu devine trivial, e doar erotoman. Cât despre cum a fost decorat Dite de către regele Etiopiei, asta e o poveste în sine pentru care merită să vedeţi filmul în care el serveşte o mulţime de lume dar nu pe regele Angliei (asta cei norocoşi care apucă să prindă cinematograful unde rulează unica copie!).
(patru stele din cinci)