În slujba regelui Angliei, cel mai recent film al veteranului ceh Jirí Menzel, este ecranizarea romanului omonim scris de Bohumil Hrabal (de fapt, titlul corect este L-am servit pe regele Angliei) şi e povestea lui Jan Dite - un degeţel de om, care ajunge în vîrful ierarhiei de chelneri ca şi cum s-ar fi strecurat prin pîlnia norocului. Iute ca un şoricel, descurcăreţ, amoral, nu-l interesează decît să servească bine, aşteptînd să fie servit, şi el, cu noroc în continuare - pe principiul: ce pui, aia primeşti. Dar vremurile (anii 30) sînt complicate, iar pîlnia Istoriei funcţionează după alte principii.
Dite (jucat, la tinereţe, de un formidabil actor bulgar: Ivan Barnev) habar n-are ce se întîmplă în jurul său (mica republică cehă e invadată de nazişti), sau nu-i pasă, ocupat fiind să parvină; ştie să profite de orice oportunitate, iar faptul că soarta îi scoate în cale o nemţoaică, pe Liza (Julia Jentsch) care-i devine soţie, nu poate decît să-l ajute în carieră. Din păcate pentru el, fericirea nu durează şi, după nazişti, Cehoslovacia e ocupată de comunişti - care nu ştiu de glumă: Dite e băgat la pîrnaie, de unde iese după mulţi ani mai bătrîn, dar mai înţelept (şi mai anost: Dite e jucat de un alt actor...).
Filmul lui Menzel are un fel de naivitate isteaţă, care-l face accesibil oricui: iată - pare a spune el - o fabulă despre "micul om sub vremi" şi despre cum pînă şi roata norocului se poate opri, atunci cînd Istoria îi pune beţe. Dar povestea durează prea mult (2 ore!), iar morala (pe care o vezi venind de la o poştă) e inutil de laborioasă. Momentele cele mai bune sînt plasate în trecut, cînd Menzel cochetează cu tipul de comedie care l-a inspirat (Chaplin, Lubitsch...); pentru spectatorul care cunoaşte modelele sale, însă, comedia lui Menzel rămîne fatalmente "second-best" şi are, prin comparaţie, un aer crispat şi uşor vulgar (ca un parvenit îmbrăcîndu-se pentru prima oară cu un costum de marcă), iar celui care n-a auzit de Chaplin sau Lubitsch tipul acesta de comedie i se va părea bătrînicios. Pe scurt: un film "delicios" şi cam trecut - ca o frişcă rămasă de la o nuntă consumată demult...