Charlie Wilson e un bărbat cool. Bea şampanie într-un jacuzzi în Las Vegas, în compania unor stripteuze, iar la birou are un harem de secretare coborâte parcă din paginile revistelor de modă. În plus, e cel care a contribuit poate cel mai mult la înfrângerea sovieticilor din Afganistan. Nu, Charlie Wilson nu e Rambo, nici James Bond, ci un congressman al Statelor Unite.
La începutul anilor '80, trupele ruseşti care invadaseră Afganistanul păreau de neoprit. Mujahedinii încercau în zadar să ţină piept maşinii de război sovietice. În ajutorul lor a venit, de la mii de kilometri distanţă, un american semi-alcoolic şi afemeiat, dar cu o funcţie importantă în Congresul SUA. Charlie Wilson (Tom Hanks) e genul de personaj sigur pe el, împărţit între viaţa politică şi cea mondenă. Cum nu poate rezista farmecelor unei foste iubite, acum persoană publică importantă (Julia Roberts), Wilson acceptă, la rugăminţile acesteia, să viziteze o tabără de refugiaţi afgani din Pakistan. Dramele pe care le vede acolo îl impulsionează să facă ceva şi, din acel moment, războiul afganilor devine războiul lui cu ruşii.
Cu influenţa pe care o are şi cu ajutorul unui versat agent CIA (Philip Seymour Hoffman), Charlie Wilson reuşeşte să dubleze bugetul pe care SUA l-au alocat sprijinirii mujahedinilor, apoi să-l mărească progresiv până la peste 300 de milioane de dolari. Mai mult, la propunerea consilierilor, fondurile se îndreaptă spre achiziţionarea de arme antiaeriene, cu care afganii doboară elicopterele ruseşti, ceea ce se dovedeşte un punct de turnură în parcursul războiului. În final, sovieticii sunt nevoiţi să se retragă, dar Charlie Wilson nu îşi savurează victoria până la capăt, fiindcă îşi dă seama că SUA nu vor acorda bani şi pentru reconstrucţie şi educaţie în Afganistan. Filmul se termină cu un citat din Charlie Wilson care, dându-şi seama că SUA şi-au luat mâinile de pe Afganistan după retragerea sovietică, spune: "We fucked up the endgame" ("Am ratat sfârşitul jocului").
Filmul e regizat de veteranul Mike Nichols (oscarizat pentru The Graduate / Absolventul în 1967 şi nominalizat de mai multe ori de atunci încoace), care lasă acţiunea să curgă într-un ritm potrivit: nu ne presează cu tensiuni politice sau cu scene de luptă dramatice, dar nici nu ne plictiseşte cu discursuri lungi despre libertate. Singurul punct slab îl constituie secvenţele de război (din fericire, puţine la număr): când nu foloseşte imagini de arhivă din jurnalele televizate ale vremii, Mike Nichols prezintă mujahedini neverosimili şi piloţi sovietici ilari.
Tom Hanks se mişcă lejer în rolul congressmanului care, între două pahare de whisky, îi învinge pe sovietici. Julia Roberts e perfect distribuită în rolul unei femei puternice, care ştie ce vrea şi, mai ales, cum să obţină ce vrea. Însă cel care face o partitură memorabilă (din nou!) este Philip Seymour Hoffman, în rolul agentului CIA acrit de birocraţie, dar capabil să se mobilizeze pentru o acţiune de amploare. Hoffman ştie să confere un soi de plictis arogant personajului său, chiar şi într-o scenă excelentă în care flirtează cu Julia Roberts. Hanks şi Hoffman fac o pereche imbatabilă. De altfel, Philip Seymour Hoffman este nominalizat atât la Oscar, cât şi la premiile BAFTA pentru rolul din Charlie Wilson's War. (Mă bucur să văd printre cinefili că, după ce a primit Oscarul pentru Capote, Hoffman a depăşit stadiul de "tipul ăla blond, care joacă roluri de antipatic".)
Una dintre cele mai bune scene ale filmului este aceea în care Charlie Wilson, înconjurat de experţi militari, îşi dau seama că rachetele antiaeriene sunt soluţia, aşa cum o echipă de doctori descoperă leacul la un virus. Şi, la fel ca medicii care caută cea mai bună formulă, americanii vor soluţia optimă: arme portabile, de provenienţă sovietică (este totuşi o operaţiune sub acoperire...). Congressmanul şi agentul CIA fac o pereche redutabilă, care nu numai că-i învinge pe sovietici, dar, pentru a duce arme în Afganistan, îi pun la aceeaşi masă pe israelieni şi pe egipteni.
Charlie Wilson's War / Războiul lui Charlie e un film politic, dar umorul inteligent şi sarcasmul debordant îl fac să treacă dincolo de clişeele tensionate ale genului. Pentru că, nu-i aşa, politica înaltă şi strategiile eficiente nu se fac numai în birouri închise, ci şi la un pahar de whisky. Ba chiar într-un jacuzzi.
Războiul lui Charlie / Charlie Wilson's War (SUA, 2007)
Regia: Mike Nichols
Scenariul: Aaron Sorkin, după cartea lui George Crile
Cu: Tom Hanks, Philip Seymour Hoffman, Amy Adams, Julia Roberts.