Radio Europa Liberă pe ecrane - Război pe calea undelor

Pe când aveam 8 ani, îmi amintesc foarte clar cum, într-o seară, părinţii mei m-au certat pentru că urlam prin casă "Popieluşco! Popieluşco!". Era vorba despre preotul polonez Jerzy Popiełuszko, al cărui nume îl auzisem în repetate rânduri la radio şi pe care ai mei mi-au zis să nu-l rostesc la şcoală, fiindcă vine o maşină neagră şi ne ia pe toţi. Alte nume auzite la radio seară de seară erau Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu. Pentru că la radioul părinţilor mei, întocmai precum la cele ale altor sute de mii, poate milioane de români, răsuna în fiecare seară: "Aici Radio Europa Liberă!".

Filmul Cold Waves - Război pe calea undelor, al lui Alexandru Solomon urmăreşte destinul secţiei româneşti a Europei Libere şi felul în care el a influenţat destinele celor trei entităţi legate de acest post de radio: realizatorii, ascultătorii şi oamenii Securităţii. În urma criticilor tot mai dese la adresa regimului comunist din România, Securitatea a pornit un război împotriva postului de radio, folosind forţa şi teroarea fizică. Sunt evocate episoadele în care oamenii de la Europa Liberă au fost agresaţi (Monica Lovinescu) ori s-au îmbolnăvit în condiţii suspecte şi au murit foarte repede. Din ultima categorie fac parte Noël Bernard şi Vlad Georgescu, despre care se presupune că au fost iradiaţi de Securitate: "undelor radio li s-a răspuns cu unde radioactive", după cum spune Alexandru Solomon.

Regizorul a realizat interviuri cu foştii angajaţi ai secţiei române (Monica Lovinescu, Neculai Constantin Munteanu, Emil Hurezeanu, Nestor Ratesh, Ioana Măgură-Bernard, Şerban Orescu, Andrei Voiculescu), cu "personajele negative" ale vremii (Ilie Merce - ofiţerul de Securitate care se ocupa de Europa Liberă, Cornel Burtică - fost demnitar comunist, Dan Zamfirescu - scriitor care publica articole denigratoare la adresa postului de radio, Carlos "Şacalul" - teroristul internaţional care a pus o bombă la sediul radioului) şi cu disidenţi (Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Ion Vianu).

Trei sunt secvenţele care, în opinia mea, fac din Război pe calea undelor unul dintre cele mai bune documentare româneşti. Una dintre ele o are ca protagonistă pe profesoara oarbă Ana Hompot, care povesteşte că, în momentul în care şi-a auzit numele la Europa Liberă, a simţit "o frică fericită". O alta ni-l arată pe fostul jurnalist belgian Josy Dubié, care a realizat pe cont propriu un reportaj TV celebru despre România în anii '80 şi care a întâlnit-o total întâmplător pe Doina Cornea la Cluj în acei ani. Dubié este acum deputat, iar filmul ni-l prezintă pe holurile parlamentului belgian, o clădire veche şi sobră. În contrast, într-o a treia secvenţă, îl vedem pe senatorul român Ilie Merce, fost ofiţer de Securitate, pe holurile de o somptuozitate absurdă ale Palatului Parlamentului românesc. De altfel, Ilie Merce este şi cel care încheie filmul, imaginea sa la pupitrul de parlamentar, sigur pe el, nonşalant, ca o dovadă a faptului că, deşi războiul despre care vorbim a fost câştigat de Radio Europa Liberă, Securitatea nu a fost înfrântă.

Filmul a rulat doar două săptămâni în Bucureşti şi a avut peste 1.000 de spectatori. În 2008, Război pe calea undelor va fi difuzat la TVR în 3 părţi, urmând să fie lansat şi pe DVD, într-o variantă extinsă, pe două discuri.