Ce mai ştiţi de Europa Liberă? - Cold Waves

Pe marile ecrane apar atât de rar documentare încât prezenţa unuia nu prea are cum să nu fie privită ca un eveniment. Mai ales că este unul autohton - şi în plus venit de la unul dintre puţinii oameni care şi-au făcut un nume în nu foarte populatul peisaj local. Plus că Război pe calea undelor al lui Alexandru Solomon încearcă să lumineze, la ani distanţă, povestea secţiei române a radioului pe care îl asculta aproape o ţară întreagă în vremea dictaturii ceauşiste.

Eroii? Jurnaliştii de acolo - câţi mai trăiesc, în cap cu Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu, chiar Monica Lovinescu, imobilizată la pat, dar încă extrem de vivace. Ei pe de-o parte. Apoi - urmăritorii lor de atunci, astăzi în genere mari afacerişti ori parlamentari, precum Ilie Merce, şeful grupării speciale Eterul, mandatată de Securitate să se ocupe (în toate sensurile!) de jurnaliştii care reuşeau, în ciuda cenzurii feroce, să pătrundă în vieţile oamenilor şi să le povestească ce se mai întâmplă în lume şi, deopotrivă, chiar în izolata lor ţară. Grupare a cărei dificilă misiune s-a dovedit, finalmente, a include urmărirea şi atacarea oamenilor de la radio. Peste hotare. De unde şi unul dintre cele mai impresionante momente ale documentarului, un interviu telefonic cu teroristul-vedetă al deceniului 8, Carlos Şacalul, Ilich Ramirez Sanchez, azi prizonier pe viaţă într-o închisoare franceză şi bănuit de a se fi aflat, la ordinele Securităţii, în spatele atacului cu bombă ce a lovit sediul Radio Europa Liberă din München în 1981. Şi nu pentru că omul ar spune ceva nou - interesant şi simptomatic pentru nişte timpuri pe care ne-ar plăcea să le credem trecute e mai curând modul cum ocoleşte răspunsurile, dincolo de admiterea unei relaţii apropiate (şi oricum cunoscute) cu regimul comunist de la Bucureşti. Aşa cum se dovedesc şi foarte zâmbitorul şi eschivantul Merce ori fostul general Nicole Pleşiţă, pe atunci şef al Departamentului de Informaţii Externe al Securităţii. Lor li se adaugă, pentru completarea imaginii, jurnalişti străini veniţi în România anilor '80, procurorul german care anchetează şi azi atentatul de la München, precum şi figuri româneşti acoperind mai tot spectrul politic - de la dizidenta Doina Cornea la ziaristul "oficial" Dan Zamfirescu, ce prezintă mândru camerei detaşate tăieturi din jurnalele în care scria la acea vreme. Ca şi directorul pazei şi securităţii postului de radio, Richard Cummings.

Documentarul amestecă interviuri, evocări, fragmente de înregistrări şi nişte schematice reconstituiri ale împărţirii drastice a acestui colţ de lume în trei - cei de la Europa Liberă, ascultătorii şi ascultătorii/urmăritorii primelor două grupe. De unde şi războiul din titlu. Care astăzi s-ar putea, din păcate, să nu mai intereseze foarte multă lume, mai ales din generaţia tânără, care n-a prins acele vremuri. Plus că documentarul păcătuieşte printr-o cam prea mare râvnă de a demonstra rolul important pe care, dincolo de restricţiile profesionale care le interziceau să ia atitudine direct, l-au avut jurnaliştii E.L. în insuflarea energiei care să ducă la Revoluţia din '89. Care pare azi, vai, atât de departe. Unul dintre principalele motive pentru care Război pe calea undelor merită văzut - ca oamenii să îşi amintească sau să afle cum erau lucrurile pe atunci.