Cum să scapi de-un copil (varianta SUA) - Juno

Juno, o adolescentă de şaişpe ani cu un comportament liberal şi o familie destupată la minte, află că este însărcinată. Se hotărăşte să păstreze copilul, dar să-l dea spre adopţie unui cuplu tînăr, care trăieşte aparent fericit într-o casă mare şi frumoasă. Este doar începutul unei frumoase călătorii, recompensate cu un Oscar pentru Cel mai bun scenariu original (Diablo Cody)...

Filmul lui Jason Reitman urmăreşte viaţa lui Juno (Ellen Page, ideală pentru acest rol) în lunile - din toamnă pînă-n primăvară - cînd "mingea" din burtica ei se tot măreşte, aşteptînd să se rostogolească în casa cea mare şi frumoasă. Curioasă din fire şi dezinhibată din proprie alegere, Juno nu ratează nicio ocazie să treacă pe la viitorii părinţi adoptivi ori de cîte ori i se năzare; nu poate să nu observe - în timp - că relaţia acestora se degradează tot mai mult: Vanessa (Jennifer Garner, în cel mai bun rol al său din ultimii ani) este o fiinţă voluntară şi perfecţionistă, care nu vrea să piardă şi această şansă de a deveni mămică, în timp ce Mark (Jason Bateman) pare mai mult un adolescent întîrziat, nehotărît ce vrea să facă cu viaţa lui. Există un moment excelent, revelator în tristeţea lui comică şi vătuită, cînd cei doi deliberează ce culoare s-ar potrivi mai bine camerei copilului - o anumită nuanţă de galben? dar oare mai e la modă?!...; Vanessa dă impresia unei snoabe frivole, mai ales comparată cu detaşarea "cool" a lui Mark, dar ne dăm seama că, de fapt, Vanessa este cea care e motivată de o afecţiune reală şi care gîndeşte matur.

Juno însăşi e mult mai matură decît Mark. Blagoslovită cu o familie (tată + mamă adoptivă, aceasta din urmă jucată de mereu-perfecta Alison Janney) care nu face un capăt de ţară din sarcina neaşteptată (replică antologică a mamei: "Mă speriasem că a fost exmatriculată sau că s-a apucat de droguri!"), Juno trebuie să gîndească pentru doi atunci cînd se trezeşte în această "situaţie": Paulie - tatăl copilului - este un coleg cam bleg, cu o mamă-bodyguard... Iar felul cum gîndeşte se va dovedi just şi sănătos.

Juno e mult mai bun ca Knocked Up, nu trebuie să-l rataţi!