În documentarul Spielberg on Spielberg, realizat de Richard Schickel, regizorul afirmă că Indiana Jones este unul dintre proiectele sale de suflet. Raiders of the Lost Ark era filmul care, în 1981, îl readucea pe Spielberg în topul creatorilor de film din SUA, după ce şefii de la Hollywood îl şifonaseră bine în urma lansării lui 1941 - pentru că acesta nu s-a dovedit un succes de casă precum Jaws ori Close Encounters of the Third Kind şi nici nu a atins cote ridicate de simpatie în rîndul criticilor de film ai vremii. Cînd i-a propus lui Spielberg să lucreze la Indiana Jones, George Lucas l-a atenţionat că, pentru a păstra o relaţie confortabilă cu Paramount Pictures, va trebui să lucreze cu multă grijă şi să termine proiectul la data stabilită, fără să depăşească bugetul propus. În documentar, Spielberg povesteşte că în toată cariera sa nu a pregătit un film mai bine decît Raiders of the Lost Ark; schiţele de producţie erau întotdeauna gata din timp, ceea ce permitea echipei să "vadă" în avans şi să pregătească următoarele scene în aşa fel încît, odată ajunşi la filmare, să fie nevoie de puţine duble pentru a obţine efectul dorit; astfel, Spielberg a terminat filmul înainte de termen. Raiders of the Lost Ark a avut cele mai mari încasări în 1981, a fost nominalizat pentru premiile Oscar la opt categorii. Un an mai tîrziu, după E.T., Spielberg era în vîrful ierarhiei regizorilor de la Hollywood.
În seria cu Indy, Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull funcţionează precum După douăzeci de ani în povestea lui d'Artagnan scrisă de Alexandre Dumas. Oferă prilejul unei reîntîlniri între vechi prieteni - personaje din seria cinematografică şi, nu mai puţin important, personalităţi din lumea filmului -, oferă spre apărare o nouă cauză dreaptă, oferă şi un nou prilej de aventuri primejdioase petrecute cu zîmbetul pe buze. De această dată, mărul discordiei e un craniu de cristal aflat într-un mormînt pierdut undeva prin jungla amazoniană din Peru. Fiindcă ar fi de origine extraterestră şi fiindcă prin intermediul său ar putea fi obţinute puteri psihice nebănuite, craniul respectiv e căutat de colonelul rus Irina Spalko (Cate Blanchett) împreună cu echipa ei de militari zeloşi. Găsirea craniului, înapoierea lui drept-posesorului şi cunoaşterea promisă de această faptă i-ar putea aduce URSS-ului, prin tovarăşa Spalko, poziţia necesară cîştigării războiului cu Occidentul, pe cale metapsihică. Împotriva ruşilor porneşte dr. Jones (Harrison Ford), ajutat de Mutt "James Dean" Williams (Shia LaBeouf), Marion Ravenwood (Karen Allen) sau de profesorul - deşi oracol era o titulatură mai potrivită - Oxley (John Hurt). În ambele tabere, după interes, va juca George McHale (Ray Winstone).
The Kingdom of the Crystal Skull este extrem de alert, scenele cu urmăriri sau lupte vin în valuri, poantele nu se lasă mai prejos. Iar finalul intergalactic sigur va lăsa cu gura căscată pe oricine va căuta să vadă povestea; ieşind de la film îi spuneam unui prieten că istoria asta putea primi la fel de bine un alt nume - Indiana Jones şi Odiseea Spaţială 1957. Însă, prin caracterul său iconoclast, o altă imagine din acest film va face carieră: privind cu detaşarea prezentului spre cursa de înarmare nucleară sau spre teoria "războiul imaginar", ambele realităţi politice ale războiului rece - perioadă în care se încadrează fabula de pe ecran -, întîlnim o splendidă imagine a îmblînzirii bombei atomice de către om; tocmai ieşit din frigider, Indiana Jones, în plan apropiat, se înalţă şi umbreşte "norul ciupercă" al unei bombe atomice detonate într-o simulare militară.
Cu siguranţă, orice fan de-al lui Indy va fi mulţumit de reapariţia eroului său pe ecrane. În acelaşi timp, fanii unor jocuri video cu aventuri - Prince of Persia, Tomb Rider (acestea au şi preluat motive din seria Indiana Jones) sau Ninja Gaiden - pot fi cîştigaţi de faptele de vitejie ale lui Indy şi, plecînd de aici, pot descoperi aventurile mai vechi ale arheologului şi ocultistului Henry Walton Jones Jr. Acesta ar fi un real cîştig!