Câştigător a 8 premii OBIE, spectacolul The Romance of Magno Rubio s-a bucurat de aprecierea presei:
Una din cele mai bune piese ale stagiunii. (New York Times)
Este o minunată fabulă despre optimism, speranţă şi bucurie. (Variety)
O minunată piesă despre capacitatea profund umană de a spune poveşti. (Chicago Sun Times)
Este o experienţă revelatoare pentru spectatori. Spiritul deschis al lui Magno are un efect energizant. (Los Angeles Times)
The Romance of Magno Rubio este un spectacol despre dragoste şi vise, distins cu numeroase premii, adaptat după nuvela scriitorului filipinez Carlos Bulosan. Acţiunea piesei se desfăşoară în văile din centrul Californiei în anii '30 şi prezintă povestea lui Magno, un muncitor filipinez imigrant aflat în căutarea iubirii. În fiecare noapte înainte de a merge la culcare, Magno citeşte cu atenţie colecţia lui de reviste hollywoodiene, visând la o poveste de dragoste ca pe marele ecran. Într-una din aceste seri, el găseşte un anunţ matrimonial al lui Clarabelle, o femeie din Arkansas care caută un prieten cu care să corespondeze. Crezând că a găsit soluţia pentru a-şi îndeplini visul, el angajează un coleg de muncă pentru a-i scrie frumuseţii blonde. Muncind zi şi noapte, culegând sparanghel, pasiunea lui Magno pentru Clarabelle creşte cu fiecare scrisoare pe care o primeşte de la aceasta. Nu peste mult timp, Magno o va cere în căsătorie şi îi va trimite bani pentru ca femeia visurilor sale să vină în California şi să înceapă o viaţa nouă împreună. Dar, cum avea să-şi dea seama curând şi Magno, realitatea şi visele nu se coincid întotdeauna.
Balagtasan
Utilizarea versurilor în rimă din piesa lui Lonnie Carter îşi are originile în tradiţia literară filipineză, numită Balagtasan, o confruntare verbală spontană, în versuri. Această formă literară îşi ia numele de la Francisco Baltazar (1788-1862), cunoscut şi sub numele de Francisco Balagatas, unul dintre cei mai apreciaţi poeţi filipinezi. Balagtasan-ul este o formă literară interesantă. Apărută în a doua jumătate a secolului XX, în vremea în care media electronice abia apăruseră în Filipine, Balagtasan este probabil ultima formă poetică într-adevăr apreciată de filipinezi. Ca formă literară, Balagtasan este în mod esenţial una tradiţională şi poate fi privită ca o etichetă nouă pusă pe o sticlă de vin vechi. În plus, conţine elemente care explică de ce tradiţionalul rămâne în continuare contemporan şi popular.
Din punct de vedere politic, Balagtasan este produsul personalităţii filipineze care reacţionează împotriva uitării de sine produse de americanizare. Într-un studiu pe care l-am realizat în anii 1970 am numit această reacţie împotriva americanizării "Balagatasismo". Această reacţie este în primul rând una naţionalistă şi conservatoare. Ca mişcare naţionalistă, Balagatsismo întruchipează idealurile Revoluţiei Filipineze împotriva Spaniei şi urmăreşte să afirme fără încetare independenţa faţă de ocupaţia americană. Dar aspectul său politizat îndeamnă Balagtasismo să adopte o platformă culturală foarte conservatoare. S-a preocupat în special de păstrarea moştenirii filipineze - vechile valori, folclorul, obiceiurile şi tradiţiile - ca o metodă de a întări valorile morale ale filipinezilor împotriva influenţelor moderne, dar corupte ale Americii.
(Note preluate din lucrarea Artă şi politică în Balagtasan scrisă de Virgillio Almario, Artist Naţional al Insulelor Filipine pentru Literatură şi, în prezent, decanul Colegiului de Arte şi Litere de la Universitatea din Filipine, Diliman.)
Beţele folosite în piesă se numesc Eskrima sau beţe Arnis. Deşi în piesă sunt folosite ca înlocuitori pentru unele ustensile agricole, în mod tradiţional ele erau utilizate ca arme în artele marţiale filipineze.
Eskrima sau Escrima se referă la o clasă de arte marţiale filipineze care se folosea în special de beţe şi săbii. Cei care practică aceste arte marţiale sunt cunoscuţi pentru abilitatea lor de a lupta deopotrivă cu arme şi cu mâinile goale. Ratanul, un tip de lemn foarte ieftin provenit de la un soi de viţă de vie din Filipine, este materialul cel mai des folosit pentru confecţionarea beţelor şi a doagelor de butoi. Tare şi durabil, dar totodată uşor, poate fi întărit sub acţiunea focului. Se poate rupe numai supus unor impacturi foarte dure şi nu lasă aşchii, aşa cum fac majoritatea tipurilor de lemn - devenind astfel o unealtă foarte sigură de folosit. Acest aspect îl face, de asemenea, foarte util în apărarea împotriva armelor cu lamă.
Compania de teatru Ma-Yi este cea mai activă companie de teatru asiatico-americană din Statele Unite. De la înfiinţarea sa în 1989, Ma-Yi şi-a propus să dezvolte, să producă şi să prezinte piese şi spectacole de teatru care explorează şi influenţează experienţa asiatico-americanilor. A reuşit să pună bazele unui spaţiu de afirmare pentru artiştii asiatico-americani interesaţi de abordarea unor probleme relevante ale acestei lumi schimbătoare. Prin activităţile sale, compania de teatru a reuşit să construiască o punte de legătură între două popoare despărţite de distanţă şi prejudecăţi culturale.
Ma-Yi se adresează nevoilor culturale şi artistice ale comunităţilor şi artiştilor asiatico-americani din zona New York-ului. La baza acestui program se află două producţii principale pe sezon: piese noi scrise de cei mai captivanţi şi inovativi dramaturgi; Writer's Lab oferă o deschidere spre experimentarea şi descoperirea celor mai talentaţi autori de teatru de azi; programul New Works Development comandă şi dezvoltă noi lucrări ale dramaturgilor asiatico-americani, organizează turnee pentru a face cunoscute producţiile companiei peste tot în lume.
Cu toate că majoritatea iniţiativelor sunt asiatico-americane, Ma-Yi caută să stabilească legături şi cu grupuri de altă formaţie şi experienţă culturală. Compania crede că teatrul poate avea un rol foarte important în depăşirea barierelor culturale şi în sporirea înţelegerii şi aprecierii diversităţii culturale şi etnice în societatea contemporană. De-a lungul celor 18 ani de când există, Ma-Yi şi artiştii săi au câştigat 9 Premii OBIE (echivalentul premiului Tony de pe Broadway), o nominalizare la Drama Desk şi două nominalizări Henry Hewes pentru Scenografie.
The Romance of Magno Rubio
de Lonnie Carter, după nuvela lui Carlos Bulosan
text filipinez de Ralph B. Pena
Regia şi decorul: Loy Arcenas
Muzica şi sound design: Fabian Obispo Jr.
Costume: Clint Ramos
Lumini: James Vermeulen
Mişcare scenică: Kristin Jackson
Cu: Arthur Acuña, Ramon de Ocampo, Jojo Gonzales, Orville Mendoza, Paolo Montalban
Spectacol în limba engleză, urmat de discuţii cu publicul în prezenţa realizatorilor.