Zelimir Zilnik şi Elvis Romano: senzaţiile Zilei Rrome la TIFF 2008

După succesul din anii precedenţi al manifestărilor din cadrul Zilei Maghiare a TIFF-ului, cu proiecţii şi recitaluri speciale care au încins atmosfera de la Meeting Point, festivalul clujean le pregăteşte spectatorilor o nouă surpriză inter-culturală: Ziua Rroma pregăteşte un program plin de culoare, care va atrage în mod sigur atenţia spectatorilor români şi străini.

Pe 31 mai 2008, la Meeting Point şi cinematografele Arta şi Victoria, spectatorii TIFF vor intra în contact atât cu boemia lui Elvis Romano din Viva, Constanţa! (România, 2006, r. Ambrus Emese) sau a fanfarelor din Clejani filmate de Alexandra Gulea în Azi eram frumoasă, jună (România, 2008), cât şi cu laturi mai puţin romantice ale existenţei poporului rrom, în documentarul polemic Me Sem Baxtalo...? / Sunt norocos...?, semnat de Oana şi Tudor Giurgiu.

Înainte de proiecţia filmului celor doi, de la ora 20:30, starul muzicii Rock'n'Rrom, colegul de turneu al celor de la Nightlosers şi vedeta din filmele regizorului Cristian Nemescu, Elvis Romano, va oferi la Meeting Point TIFF - curtea Muzeului de Artă, un recital extraordinar de cover-uri în engleză, română şi rromales după piese clasice aparţinând "Regelui" Elvis Presley, dar şi creaţii originale în acelaşi stil.

Un eveniment special în cadrul proiecţiilor Ziua Rroma îl constituie prezenţa la Cluj-Napoca a reputatului regizor militant sârb Zelimir Zilnik, venit să discute cu publicul TIFF despre prejudecăţi, şanse şi nedreptăţi aşa cum apar ele în faţa camerei de luat vederi în trilogia dedicată tânărului rrom Kenedi Hasani.

Cunoscut şi afirmat prin filmele sale-manifest, Zilnik este dublu câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de la Berlin, pentru documentarele Rani rodovi / Early Works (1969), care vorbeşte despre urmele lăsate de armata sovietică în Cehoslovacia post-1968 şi Dupe od mromora / Marble Ass (1995), o analiză a mitului masculinităţii şi a evoluţiei mentalităţii de războinic în secolul XX.

Anvergura seriei dedicate lui Kenedi - poveste a unei generaţii - se face simţită la simpla citire a sinopsisurilor: primele două filme, Kenedi merge acasă (2003) şi Kenedi, pierdut şi regăsit (2005) sunt documentare şi îl au ca personaj principal pe Kenedi Hasani, un băiat rrom, care pendulează între Germania, unde a locuit până în 2002 ca refugiat şi din care a fost expulzat în miez de noapte împreună cu alţi compatrioţi, Austria, unde, după repatriere, a lucrat ilegal şi Serbia cea nouă, cea democratică şi bună, care nu îi oferă niciun fel de perspectivă. Cel mai recent episod al sagăi, Kenedi se-nsoară este însă un film de ficţiune, o docu-dramă, Kenedi Hasani jucându-se pe sine într-un scenariu-premoniţie inspirat de viaţa lui: după ce îi construieşte mamei sale o casă, Kenedi se trezeşte cu datorii uriaşe. Căutând soluţii la problema stringentă a datoriilor, Kenedi intră în industria prolifică a serviciilor sexuale. Dar pentru că nici asta nu se dovedeşte a fi o soluţie la problema lui, Kenedi se decide să se însoare cu cineva din Europa de Vest pentru a putea fugi din ţară emigrând legal.