După 9 ani, concursul de scenarii HBO are o istorie deloc neglijabilă

Pornit în anul 2000 ca etapă naţională a competiţiei internaţionale Hartley-Merrill de la Los Angeles, el şi-a schimbat pe parcurs partenerii (Uniunea Cineaştilor în intervalul 2001-2004, Festivalul Internaţional de Film Transilvania din 2005 şi până azi) şi denumirea (în perioada parteneriatului cu UCIN s-a numit "Jean Negulescu"), a renunţat în 2004 la etapa internaţională, dar şi-a extins interesul şi asupra scurtmetrajului. Scopul principal a rămas însă constant: descoperirea unor talente scenaristice - competiţia fiind deschisă numai debutanţilor sau cel mult celor cu un singur film produs - şi semnalarea lor producătorilor şi regizorilor interesaţi de noi idei şi noi condeie. Cred că nu mai e nevoie să subliniez că în lume şi cu atât mai mult la noi a fost întotdeauna o foame permanentă de scenarii bune care promit să genereze filme bune.

Faptul că an de an s-au prezentat la start un număr foarte mare de candidaţi (de regulă peste o sută) veniţi de peste tot din ţară şi provenind din cele mai diferite îndeletniciri a fost întotdeauna o surpriză plăcută deoarece semnala un interes pentru film de care noi observatorii şi comentatorii fenomenului cinematografic ajungem adesea să ne îndoim. Fără îndoială că printre cei înscrişi în concurs s-au aflat întotdeauna şi profesionişti la început de drum care ulterior şi-au confirmat cu brio talentul: Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Tudor Voican. Faptul că HBO i-a avut în palmaresul concursurilor sale nu poate fi decât o sursă de mândrie, după cum faptul că mare parte dintre scenariile premiate au ajuns în producţie este un alt motiv de satisfacţie.

Astfel, câştigătorul primei ediţii a fost Cristian Mungiu cu scenariul Cartier scris în colaborare cu Ioana Uricariu, drept care cei doi tineri autori au fost trimişi de către HBO la Los Angeles pentru a asista la gala concursului Hartley-Merrill. Interesant este însă traseul scenariului: Cristian Mungiu preferă să debuteze doi ani mai târziu în lungmetraj cu Occident şi abandonează Cartier într-un sertar până în august 2007 când câştigă concursul CNC sub titlul Periferic, avându-l ca regizor pe debutantul Anatol Reghintovschi.

În 2004, înainte de a primi Palme d'Or la Cannes pentru Trafic, Cătălin Mitulescu a câştigat concursul "Jean Negulescu" cu scurtmetrajul O zi bună de plajă, un film pe care chiar HBO se gândeşte la un moment dat să-l producă. El se va realiza însă abia peste trei ani, în regia lui Bogdan Mustaţă, şi va obţine Ursul de Aur la Berlin. Premiantul 2004 pentru scenariu de lungmetraj a fost Tudor Voican pentru Schimb valutar care va ajunge pe ecrane în acest an (regia Nicolae Mărgineanu), în timp ce premiantul 2005, Corneliu Gheorghiţă, cu scenariul Europolis, începe să-l filmeze chiar acum, în iulie 2008, la Paris şi Sulina.

Nu numai scenariile profesioniştilor premiate la concursurile HBO au avut parte în continuare de finanţare din partea CNC şi s-au văzut transformate în filme. Un exemplu recent este Fatza galbenă care râde (al cărui scenariu poate fi citit pe LiterNet). Această comedie scrisă de Doru Lupeanu, agent imobiliar din Cluj, a fost considerată de juriul concursului HBO-TIFF 2007 (din care făcea parte şi regizorul Constantin Popescu) drept cel mai bun scenariu de scurtmetraj. La nici câteva luni de la înmânarea premiului în cadrul galei festivalului de la Cluj, acest scenariu câştigă şi concursul de proiecte CNC şi intră în producţie în regia lui Constantin Popescu, fiind prezentat în premieră la TIFF 2008.

Nu cred că mai e nevoie de alte asemenea exemple pentru a demonstra rolul acestui concurs de scenarii în descoperirea şi încurajarea tinerelor talente. Poate că într-un viitor nu prea îndepărtat, HBO va face pasul următor: implicarea în producţia proiectelor câştigătoare, aşa cum în alte ţări se întâmplă de mult (vezi superproducţia poloneză Quo vadis?). În aşteptare se află deja câştigătorii din acest an: la scurtmetraj Torţa vie de Bogdan Mureşan - o savuroasă comedie cu trei personaje într-un taxi; la lungmetraj Câinele japonez de Ioan Antoci - o dramă pe tema singurătăţii, indiferenţei şi bătrâneţii.