Senzaţii tari la TIFF 2008

După hlizeala generală care părea să fi cuprins sala cinematografului Republica la finalul strădaniilor cuplului de pensionari din Fatza galbena care rade de a izbîndi în lupta cu tehnologia modernă, Mihai Chirilov (onor directorului TIFFului) ne-a avertizat rînjind: "pariez că la următorul n-o să mai rîdeţi aşa!". Exceptînd cîteva creaturi suspecte rătăcite pe sub scaune, a cam avut dreptate. Au mai fost cîţiva care au ales să nu intre în joc şi a au şters-o prompt la primele semne care sugerau că filmul la care se înghesuiseră nu prea semăna cu violenţa, fie ea şi/ mai ales în exces, pe care o ştiau de la TV.

Cît despre ceilalţi... au fost cazuri şi cazuri. De la tipi spilcuiţi 2 pe 2, care tremurau la ţipetele lui Naomi Watts, la păpuşele gingaşe care plîngeau mai ceva ca Naomi sau indivizi fără expresie, parcă înţepeniţi în scaun cu ochii ţintă la ecran. Pe scurt, domnul Haneke şi ale sale jocuri stranii, fie ele şi US, au lovit din nou. Atît de precis încît au reuşit să înăbuşe şi tradiţionalul fetiş al românilor de a aplauda frenetic.