Umbre la TIFF 2008 - Trapped Ashes

Hai să fim sinceri... nu vă era nici măcar un pic dor de genul acela de poveşti cu care ne delectau acum vreo două decenii seriale ca Tales from the Crypt? Scenaristul şi producătorul Dennis Bartok, om care a lucrat mai bine de 10 ani ca director de programe al Cinematecii din Los Angeles, nu l-a scos de la naftalină pe John Kassir (gazda amintitelor Tales...); a avut însă o idee cam la fel de tare pentru nostalgicul din noi: o istorie cu mai puţină morală (directă), în episoade conectate de o ramă care strînge laolaltă personajele ce preiau, pe rînd, centrul narativ. Plus că cei care să dea viaţă, de o parte şi de alta a camerei - poveştilor sînt nume cu ceva greutate în domeniu. De la irezistibilul film buff Joe Dante (care l-a adus, ca de obicei, şi pe Dick Miller după el), responsabil cu rama şi conexiunile dintre părţi, la flamboaiantul Ken Russell (Altered States) sau regizorul cult Monte Hellman, mai cunoscut pentru ale sale western-uri/road movies existenţialiste, dar semnatar cîndva al unui The Terror. Plus creatorul uneia dintre cele mai profitabile francize horrorifice, Friday the 13th, Sean S. Cunningham şi coordonatorul efectelor speciale din trilogia Matrix, John Gaeta.

Folosind un set-up delicios de clasic - un tur al unor vechi studiouri hollywoodiene, oprit brusc într-o "casă a ororilor" cu renume dubios, unde cei 6 protagonişti şi mucalitul şi enigmaticul lor ghid, Henry Gibson (pe care îl ştiţi dintr-o mie de roluri secundare, serii tv, dar şi din Nashville) se trezesc într-un soi de hrubă fără ieşire şi obligaţi să îşi povestească ororile personale pentru a putea scăpa. Mai există, desigur, şi o paralelă cu o morbidă legendă cinematografică - aşa cum Trapped Ashes e împănat cu referinţe filmice, de la Kubrick în elegiacul episod semnat Hellman (Stanley's Girlfriend) cu imparabilul John Saxon în rolul principal, la rapeluri la tot soiul de producţii cincizeciste şi la aerul serialelor tv pe care le-am mai pomenit. "Minor classics of anguish and despair" este descrierea dată de personajul lui John Saxon, regizor semi-ratat de gen pentru propriile realizări şi cam asta sînt, într-o măsură, şi istoriile adunate sub umbrela Trapped Ashes şi lipite binişor de umorul întunecat al lui Dante. Cu precizarea că, desigur, Ken Russell plusează specific la capitolele camp şi satiră ("The Girl with Golden Breasts"), Sean S. Cunningham semnează o bucată japoneză ("Jibaku") surprinzător de subtilă ce îmbină erotism, animaţii şi oroare cu ceva tradiţii extrem-orientale, iar Gaeta e responsabil cu cel mai psihedelic segment, "My Twin - The Worm". Să mai spunem doar că meniul cuprinde sîni vampirici, incubi şi succubi, copii ucigaşi şi viermişori drăgălaşi. Poftă bună!