Spectacolul zilei mele - Viaţa cu un idiot - FITS 2008

Cine-şi caută aripile...

Pierdut aripi albe, mari, bogate, în ziua oarecare, la ora imposil de reamintit, în patul nostru sau... Contează? Recuperatorul este rugat să mi le returneze la sediul Iadului. Se promite o recompensă inestimabilă: iubire veşnică. Rând pe rând au încercat cu toţii: El, Ea, Vova - Idiotul, Îngerul. N-a izbutit niciunul. E grotesc, e repulsiv, e de neacceptat, şi e atât de adevărat. Palmă după palmă, până la sânge, fără pic de menajamente, nud, ca o taietură de lamă lucioasă într-un animé caraghios, inspirat după fapte reale. Se urlă atât de puternic în spectacolul lui Andryi Zholdak, încât ai senzaţia că cineva îţi recompune corpul, că-ţi dislocă organele şi le aşează complet nepotrivit. Ca într-un cub rubic, a cărui cheie de rezolvare ai uitat-o. Dureros până la ultima răsuflare, necruţător, scabros, despre o nevoie disperată de tandreţe, de curat, de întoarcere în Eden.

Când dau în tine, vreau să te ţin în braţe de fapt. Sufăr şi fac rău. Violenţa greu de suportat e prezentă de la un capăt la altul. E un afrodiziac, un catalizator, balsam băbesc până la urmă pentru că e atât de arhaică, de primitivă şi deci, la îndemână. Un bob de sămânţă poate naşte monştri. Şi dai fără discernământ, în stânga şi-n dreapta, în cel mai slab, în cel pe care-l vrei, pentru că trebuie să te aperi cumva de rămăşiţa asta de înger din tine, care-ţi mănâncă conştiinţa şi te cheamă cu un dor nebun. Casele de pe scenă devin cochilii pentru suferinzi, mânjite la nevoie cu căcat, hrana noastră cea de toate zilele. Ei doi s-au iubit cândva, acum dorm doar alături ca doi străini care se dispreţuiesc. Şi-atunci apare Vova. Ce-i normal, ce e rău şi ce e bine? Ne întoarcem de unde am plecat.

Cunoaşterea binelui şi răului, se spune. Grea pedeapsă. Ecranele de proiecţie preiau acest microcosmos al celor trei şi-l duc spre universal. E un joc de spionaj pervers. Ai mereu de ales între Înger şi Demon. Ei recurg la combinaţia asta perfidă. Se cască o lume între cele două opţiuni, unde sunt toţi, de-a valma, făcuţi din acelaşi aluat. Toţi au coborât pe pământ. Boxele mă asurzesc. Strigă pentru ei. Nu există happy end. Nu vine nimeni să-i salveze. Şi pe Îngeri îi lasă bateriile. Şi ei sunt tot oameni. Încrustaţi pe veci cu amintirea unei zăpezi nesfârşite şi a unui râs de copil.

Mi-au făcut inima ţăndări. Viaţa cu un idiot, în regia lui Andryi Zholdak - spectacolul zilei pentru mine la FITS 2008, în 2 iunie 2008.