Nici nu am apucat să mă bucur destul de vremea bună de la Sibiu că au revenit ploile. Asta nu ar fi o problemă dacă nu ar trebui să car după mine haine şi umbrela pentru nopţile lungi din clubul festivalului.
Duminică a fost o zi ciudată. Am ajuns la cu totul alte spectacole decât intenţionasem, asta în ciuda dorinţei de a mă ţine exact de programul făcut. Festivalul te fură.
La Teatrul Gong, renovat futurist (copiii se vor obişnui de mici cu basme cubiste care vor lua locul pădurii fermecate) am văzut un spectacol francez pe un text al celebrului Novarina, Ajour. Limbajul, funcţiile lui, deconstrucţia lui, teatrul non-reprezentativ, viaţa cuvintelor. Teme bune pentru conferinţe. Ce caută ele într-un spectacol de teatru nu ştiu. E stilul literar francez cu preţiozităţi intelectuale gratuite faţă de care îmi recunosc rezistenţa. Asta în condiţiile în care performerii, un actor şi trei muziciene-actriţe au făcut un efort remarcabil de teatralizare a textului, cu virtuozităţi cel puţin la nivel vocal. În rest, un teatru-conferinţă care nu ştiu cui se adresează.
După francezii de la Cie Le Grain, am intrat la spectacolul lui Radu Afrim, povestiri despre nebunia noastră cea de toate zilele. Nu mă pot opri să mă gândesc cum vor primi francezii nebunia lui Afrim căci spectacolul va fi reprezentat la Teatrul Odeon din Paris. Afrim nu e preţios deloc şi asta s-ar putea să-l coste. Sau poate au francezii mai mult umor decât cred eu.
E ceva mai frig decât până acum şi seara mai dă şi o ploaie rece care a ascuns toate taxiurile din oraş. Nimic însă nu ar putea ţine "festivalierii" departe de club. La trei dimineaţa încă se dansează cu forţă, chiar dacă numărul participanţilor s-a redus. Astăzi este din nou soare şi s-a încălzit. Va fi o noapte lungă.
VIP-uri pe strasse
Andriy Zholdak a fost încântat de spectacolul kabuki. Yuriy Kordonskiy, la fel. E ciudat cum gusturile teatrale ale acestor regizori diferiţi până la antonimie converg către teatrul japonez. De fapt, către spectacolul Festivalul de vară: O oglindă a Osakăi. Altfel, fiecare are temerile sale legate de percepţia teatrului tradiţional japonez.
Clubbing sub clar de lună
A venit trupa Teatrului "Toma Caragiu" din Ploieşti care va prezenta Don Juan în regia lui Bocsardi Laszlo. Îl revăd cu drag pe Palfi Tibor, actor de o expresie ludică elegant-comică, al cărui look special mă încântă. Am revăzut de curând la TVR Cultural o înregistrare a spectacolului Nuntă însângerată, foarte bine filmată şi m-a emoţionat puternic. Palfi Tibor spune că din acea înregistrare lipsea un singur lucru: părul. Acolo era ras în cap. Şi noutate de ultimă oră: actorul Tudor Smoleanu şi-a deschis o librărie la Băicoi, Curtea cu cărţi. Aşa supravieţuieşte cultura, cu patroni de librării care au ca hobby, teatrul:).