Britanicul Kevin Macdonald (One Day in September, Touching the Void) e un documentarist adevărat care lasă povestea să vorbească în locul (pre)concepţiilor sale. În My Enemy's Enemy subiectul e cel puţin frisonant - complicitatea postbelică americană (&catolic/papală) cu criminali de război nazişti, mai ales şeful secţiunii 4 a SD-ului din Lyon, coordonator al luptei contra "terorismului" (i.e. rezistenţa franceză), Klaus Barbie.
În caz că vă strîmbaţi gîndindu-vă "încă o chestie cu nazişti", vă spunem că pe Macdonald îl interesează prioritar aftermath-ul WW2, felul cum oameni ca "măcelarul din Lyon" au supravieţuit cu brio (&chiar succes) reprofilaţi în consultanţi experţi anticomunişti (de unde titlul), apoi arhitecţi ai sabotării terorist/sanglante a stîngii europene ori al unui visat Al Patrulea Reich bolivian... Iar KM nu e genul Moore care urlă şi se indignează făţiş, dar, credeţi-mă, nu e nevoie pentru că istoria asta "alternativă" îţi îngheaţă şi singură sîngele în vine.