Zilele filmului românesc - TIFF 2008

Greu de spus în acest moment ce filme româneşti vor stîrni la festival o isterie comparabilă cu cea de anul trecut, cînd au fost arătate California Dreamin' (nesfârşit) şi 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. Dacă mă întrebaţi pe mine, cel puţin două lungmetraje şi un scurtmetraj ar trebui să aibă baftă. N-o să le numesc acum, dar pentru că am văzut majoritatea recoltei de film local, iată la ce vă puteţi aştepta să vedeţi în cadrul tradiţionalelor Zile ale filmului românesc.

În primul rînd, cel mai nou film, al treilea, al lui Radu Muntean, Boogie, cu Dragoş Bucur în rolul titular, Anamaria Marinca într-unul secundar şi cu amara revelaţie că viaţa la 30 de ani nu mai e la fel cu cea de la 20 de ani. Un film de generaţie, de stare, impecabil scris (de regizor, Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu) şi filmat de operatorul Tudor Lucaciu în lungi şi impresionante planuri secvenţă.

Radu Gabrea revine, la mai puţin de un an de la Cocoşul decapitat, tot cu o poveste inspirată din realitatea crudă a anilor '40, despre deportarea şi exterminarea evreilor. Călătoria lui Gruber este vorbit preponderent în germană (protagonistul, Florin Piersic jr, a învăţat germană special pentru rol), tonul e unul rece şi cinic, dialogurile sînt intense şi se desfăşoară în spaţii închise care induc o anume senzaţie de claustrofobie, iar revelaţia aici este Claudiu Bleonţ, care "fură" aproape fiecare scenă în care apare şi e de nerecunoscut.

Cîştigătorului Leopardului de aur la Locarno pentru scurtmetrajul Valuri (premiat şi la gala Gopo), Adrian Sitaru, debutează în lungmetraj cu Pescuit sportiv, o poveste despre manipulare, minciună, neîncredere şi compromisuri, în trei personaje (plus cîteva secundare, de coloratură). Un cuplu ieşit pe malul lacului, la picnic, îşi vede relaţia ameninţată de apariţia intempestivă a unei prostituate, care se joacă cu sentimentele lor, şi-aşa fragile. Senzaţional rolul de compoziţie al Mariei Dinulescu şi ambiţioasă ideea regizorului de a filma povestea numai din unghiuri subiective, pariu rareori cîştigat în istoria cinematografului.

Nunta mută este debutul în regie de film al actorului Horaţiu Mălăele. Deasupra poveştii - în anii '50, o nuntă pestriţă continuă pe muţeşte o dată ce se declară doliu naţional după moartea lui Stalin - pluteşte un aer de Kusturica, comedia alunecă înspre tragedie, iar distribuţia este un soi de who's who al filmului românesc de ieri şi de azi (de la Luminiţa Gheorghiu, ?erban Pavlu şi Victor Rebengiuc la Dan Condurache, Catrinel Dumitrescu şi... Tamara Buciuceanu).

Podul de flori e, probabil, cel mai bun documentar din cariera lui Thomas Ciulei şi funcţionează aproape ca o operă de ficţiune. Regizorul şi-a petrecut timpul în compania familiei pe care a filmat-o de-a lungul mai multor luni (în Republica Moldova, un tată îşi creşte cei trei copii singur, după ce mama lor a plecat în Italia, la muncă), dar prezenţa lui rămîne foarte discretă, iar rezultatul e de-o simplitate acaparantă şi extrem de emoţionant.

Sînt doar cîteva dintre lungmetrajele care se vor vedea la Zilele filmului românesc, laolaltă cu trei grupaje de scurtmetraje şi un pachet de documentare, dar nu voi încheia fără să recomand cea mai surprinzătoare înscriere în preselecţia TIFF-ului din acest an: Elevator, un film de debut regizat în regim de gherilă de George Dorobanţu, cu bani puţini, două personaje şi o idee pe muchia experimentului. Doi tineri rămîn blocaţi într-un lift dintr-o fabrică pustie. Fără apă, fără mîncare, fără semnal la telefonul mobil şi, pe măsură ce zilele trec, fără prea mari speranţe de a ieşi de-acolo. Premisa e incitantă, iar filmul reuşeşte să te ţină în priză preţ de 85 de minute, trecîndu-şi personajele prin episoade crude şi prin toate stările posibile şi imposibile pînă la finalul la care nici nu-ţi vine să crezi că eşti martor.