Eu am participat ca martor, şi încadrîndu-mă programului tematic "James Bond în Transilvania" am băut vodcă, fiindcă martiniul ţine de tinereţea personajului meu. Shaken and Stirred. Misiunea (aproape imposibilă) a început cu acel blestemat tren neblindat, în picioare de la Braşov la Cluj, noroc cu Warren Zevon şi Lee Clayton, next time I'll fly... M-am întîlnit cu "tiffarii", am stat în sală la gală cu cinefilul preşedinte Băsescu, maestrul Beligan, doamna Buciuceanu-Botez şi diva Catherine Deneuve (premiiile de excelenţă ale ediţiei). Corneliu Porumboiu a fost făcut Chevalier des Arts, emoţionat, bravo! O tonă de filme (spre 150), locaţii noi (să vezi Shine a Light, filmul concert al lui Scorsese despre Rolling Stones în Teatrul Naţional, în lojă, ca şi cum frontiera dintre ecran şi sală ar fi inexistentă). Seria Doc'and'Roll ar fi cîştigat enorm dacă ar fi fost proiectată acolo, cu sunet bun şi imagine cristal. Altfel căldura şi umiditatea, plus disconfortul scaunelor, au început să mă obosească, dar nu văd alternativa noilor malluri, aflate la capetele opuse ale oraşului (festivalul a făcut un experiment drive-in la unul din ele), sper în fiecare an ca triunghiul cinematografelor clujene TIFF (Republica, Victoria, Arta) să se mai modernizeze.
Spoturile ediţiei au fost şapte, inspirate de James Bond , cel mai bune şi mai amuzante ale lui Porumboiu, Corneliu Porumboiu şi Caranfil, Nae Caranfil. Afişele în schimb duceau spre Şapte cai, Haiducii lui şapte cai. Premiere mondiale, la filme româneşti, un indie low budget Elevator (George Dorobanţu), noua ţăcăneală psihotronică a lui Daneliuc, Marilena, Gabrea şi Călătoria lui Gruber, Boogie (Muntean) şi Megatron (Crişan), proaspăt venite de la Cannes, Nunta mută a lui Mălăele, Tache (Igor Cobilanschi), documentarul Podul de flori de Thomas Ciulei (Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru lungmetraj).
12 filme în competiţie, printre care un documentar mexican care a primit marele premiu, Trofeul Transilvania: Shakepeare colţ cu Victor Hugo, despre o bunică interogată de nepoata ei (regizoarea Yulene Olaizola, de 25 de ani), despre chiriaşul său cel puţin enigmatic, Jorge, portrait of... cu rapeluri de Dressed to Kill. Iar publicul a votat un film francez alb-negru în patru scheciuri şi un epilog, o combinaţie cinefilă de Jarmusch, Godard, Kaurismaki şi Tarantino, J'ai toujours reve d'etre un gangster / Dintotdeauna mi-am dorit să fiu gangster de Samuel Benchetrit (Janis şi John).
Cum s-o fi descurcat James Bond cu TIFF-ul şi tiffarii lui nu ştiu, că mie mi-a fost greu să mă lupt la Diesel, iar în trenul de înapoiere care a fost "zombie and the ghost train" ne-am mai luptat o tură dar tot n-am învins. Deh, festival. Film festival!
