Crime şi ceaţă - Cassandra's Dream

Visul Cassandrei / Cassandra's Dream nu este un alt Match Point, nici valoric, nici stilistic, deşi e plasat tot în Londra contemporană şi vorbeşte, din nou, despre rapacitatea şi sălbăticia firii umane. Pe de-o parte, însă, ar fi absurd să ne aşteptăm numai la capodopere, fie şi de la un autor briliant precum Woody Allen, pe de altă parte nu s-a vorbit niciodată suficient în cinema (sau în oricare altă artă) despre partea întunecată a minţii omeneşti şi despre motivaţiile cele mai sucite care o scot la suprafaţă în toată urîţenia ei.

Fără să fie o capodoperă, Cassandra's Dream este un film bun şi profund. Avem aici aceeaşi meditaţie asupra şansei: inelul care trage, metaforic, linia decisivă între expiere şi absolvire de vină, între libertate şi oprobriu încă dansează pe cant, undeva, în eter, căzînd unde are chef, deşi nu o mai face în mod atît de explicit şi vizibil. Este vorba despre aceeaşi insistenţă a absurdului de-a interveni în viaţă, deseori în favoarea celor care păşesc cu nonşalanţă peste demarcaţia dintre om şi fiară, pentru că, nu-i aşa, absurdul contrazice logica, nu adevărul... În plus, Woody Allen ne propune aici un exerciţiu stilistic de mare fineţe şi absolut plauzibil pentru cunoscătorii operei lui: chiar în miezul unei asemenea poveşti întunecate (în care se joacă, autoironic, cu tragedia greacă şi romanul dostoievskian), el strecoară un hohot de rîs homeric în spatele antieroilor săi şi al acţiunilor lor morbide. Pregătirile pentru crimă şi ezitările celor doi - care ţin în special de recuzită şi abia în ultimul rînd de morală - au un umor sinistru şi total neaşteptat, dar el există şi poate fi citit ca o rescriere (în cheie diametral opusă) a pregătirilor pentru spargere - cu efecte comice devastatoare - din Ia banii şi fugi! / Take the Money and Run (1969), parodie cu aruncări de geniu a unui Woody Allen aflat la începuturi.

Filmul este mult mai lent şi împănat de dialoguri decît Match Point, dar funcţionează şnur la nivelul logicii şi coerenţei, ajutat şi de o distribuţie excelentă (inclusiv la nivelul numelor mai puţin sonore - minus debutanta Hayley Atwell, care lipseşte un personaj cheie, Angela Stark, de orice farmec sau carismă). Compensează însă Tom Wilkinson, perfect şi precis ca întotdeauna, precum şi protagoniştii Ewan McGregor şi Colin Farrell. Cei care au cîrtit împotriva distribuirii lui Ewan McGregor în rolul lui Ian probabil că nu au avut delectarea de a-l vedea jucînd un rol din exact aceeaşi categorie în excepţionalul Shallow Grave (1995) al lui Danny Boyle (mult peste ulteriorul Trainspotting, care - în schimb - a făcut vîlvă). Cît despre Colin Farrell, şi el îşi interpretează fără cusur personajul, a cărui structură compensează monstruozitatea fratelui. "Nouă, americanilor, ne place să vedem Răul în termenii armelor, crimelor, teroriştilor şi traficanţilor de droguri - adică ai activităţilor spectaculoase, ample, apăsat imorale. Rar realizăm filme despre felul în care o persoană poate fi crudă în mod special cu o alta, drept consecinţă a faptului că intuieşte exact ce anume ar putea-o răni mai tare", spunea Roger Ebert exact acum douăzeci de ani, în cronica la A Handful of Dust, film despre care adăuga că "are mai multă cruzime în el decît o duzină de thriller-uri hollywoodiene, iar totul este exprimat atît de liniştit, aproape politicos...". Exact aşa este şi Cassandra's Dream, care te lasă cu inima strînsă, dar cu certitudinea că ai pătruns sub cîteva dintre cele mai adînci cute ale micimii umane, condus de una dintre cele mai complexe minţi din istoria filmului, căreia semidocţii şi încuiaţii au încercat uneori - fără succes, din fericire - să-i bagatelizeze fascinaţia.


Visul Cassandrei / Cassandra's Dream
Producţie SUA-Marea Britanie-Franţa, 2007
Regia: Woody Allen.
Cu: Ewan McGregor, Colin Farrell, Tom Wilkinson, Sally Hawkins, Hayley Atwell.