Scoop the Cassandra Dream: 2 x Woody Allen

Pe vremuri era un banc cretin: "Cum îl chemau pe Yehudi Menuhin în casă când era mic?" "Vino repede, e Uudii la televizor" (anume Woody Woodpecker pentru cine are nevoie de o precizare). Oare cum îl chemau pe Woody Harrelson de la fumat jointuri, "Uite e noul Woody Allen la televizor", şi Woody H. zicea, "Tare mi-ar plăcea să mă fac actor să joc în filmele lui" (it never happened, probabil de la jointuri)...

În fine, să ne apropiem de subiect. Auto-exilul european lui Woody A., cel mai faimos clarinetist dintre cineaşti, ne-a adus Match Point (2005), cel mai bun film al său de multă vreme încoace. Şi cel mai serios, în care la final încearcă să fie Dostoievski, pe care-l parodiase cu treizeci de ani în urmă, în Love and Death. Şi acum un alt regal, Vicky Cristina Barcelona, premiera la Cannes anul acesta, dar între ele şi două dude, curiozităţi woodice, mai mult schiţe decît filme. Care acum au poposit pe ecranele noastre aproape simultan. Copii limitate, dar merită menţionate, pentru că deşi Allen face cîte un film în fiecare an, de majoritatea lor am fost lipsiţi în sala de cinema, iar obiceiul de a le difuza pe la televizor a dispărut şi el. La 72 de ani Woody e la fel de prolific, filmele sale costă puţin aşa că nu are probleme cu finanţarea, întotdeauna banii se recuperează cumva.

Scoop / Bomba zilei (2006) este al doilea film făcut în Anglia (din tripticul sau "perioada engleză" care l-a tras pe Woody pe filiera Miss Marple, Macbeth, Agatha Christie), crime, omucidere prin strangulare, otrăvire şi cărţi de tarot. Aici acestea sunt pretextul unei comedii, un mister criminalistic extrem de debil, pe care nici blondeţea Scarlettei (Johansson, aici muza lui Woody 2.0), nici Wolverine/Van Helsing (Hugh Jackman), nici Woody Allen, pe post de Iosefini neîndemînatic (deh, putea să-i dea lecţii Jackman din Prestige şi chiar Scarlett, care a fost pe post de asistentă acolo), nu-l fac să fie mai puţin fîsîit.

La polul opus, Cassandra's Dream / Visul Cassandrei (2007) este o dramă apăsătoare, pe care tonul nu o salvează, aşa cum nu-şi salvează nici personajele. Fraţii disfuncţionali material Colin Farrell şi Ewan McGregor sunt un fel de Heckel şi Jeckel, Beavis şi Butt-head din Fawlty Towers. Unchiul lor diabolic, Tom Wilkinson, le dă ceva de făcut, anume o crimă. Un film sec şi downbeat, mai la locul lui la Haneke sau Mike Leigh decît la Allen. Pe aceeaşi temă dar mult mai bun, Before the Devil Knows You're Dead, al lui Sidney Lumet. Cu o menţiune interesantă, de la Farrell, care zice că a avut mai puţine duble tot filmul decît la o singură scenă din Miami Vice.

Pentru cei mai pretenţioşi rămîn Woody Allen-urile de la MGM, acum scoase pe DVD în România (de la Annie Hall la Shadows and Fog). Pînă la Vicky Cristina Barcelona, care e un Allen excelent şi moral ambiguu. Se pare că soarele spaniol i-a făcut mai bine lui Woody decît ceaţa londoneză.

Scoop: 2 stele din cinci
Cassandra's Dream: 2 stele jumătate din cinci