The TIFF 2008 Horror Picture Show

Cu alte cuvinte secţiunea Umbre - scurt metraje. Fără îndoială, nu atît de muzicală ca pelicula cu pricina, dar un loc în care vă puteţi aştepta la siniştri (şi fermecători) travestiţi transilvăneni, la motociclişti congelaţi sau la monstrul lui Frankenstein în chiloţi galbeni. La fel de eclectic, adică, într-ale ororilor, transgresiunilor şi ciudăţenilor şi la fel de uşor de iubit. Să nu vezi scurtmetrajele din Umbre e aproape ca şi cum ai fi venit degeaba la TIFF. Pentru că vorbim de suflul cel mai intim şi de firea cea mai sinceră a acestui festival care, mai presus de orice, iubeşte şi omagiază. În care unele lucruri (sperăm) nu se vor schimba niciodată. Există o undă de melancolie, desigur, pentru că Umbrele scurte fac o reverenţă horrorului din perioada lui virgină şi minunatelor umbre din creierele şi sufletele noastre. Nu rataţi deci festinul umbrelor pentru că aveţi:

Programul II

O întîlnire într-un cimitir (ghici cu cine?) şi o urmărire paranoizantă pe autostradă (ghici de către cine?) în The Encounter / Întîlnirea care te conduce la o concluzie dureroasă - atonia nu merge bine cu spaima, ci acţionează în tandem. Vadata e o altă poveste despre obsesii - mai exact despre cum sîntem obsedaţi de surprize, dar sfîrşim pe linie moartă, într-un du-te-vino printre scheme. Indifferent / Indiferent e o splendidă stampă a schizofreniei care te face să înţelegi mecanismele acestei psihoze aşa cum nu le-ai mai înţeles niciodată. Of Cats and Women / Despre pisici şi femei se poate rezuma doar aşa: nu puteţi rata un film belgian în care o femeie nu iubeşte, nu mîngîie, nu perie o pisică, ci îi aplică un tratament despre care ar fi păcat să vă povestim. Motorul lui: gelozia şi speranţele demne de milă că va pune mîna iar pe fostul iubit. Ombre / Umbre e un interludiu clarobscur despre demonii copilăriei circumscrişi demonilor umanităţii. Adventure / Aventura e un superb scurt iranian despre aventura din capul (şi poate şi din afara lui) unei femei/ actriţe/ mame care a jucat în prea multe filme horror. Lunch e o mică bijuterie made in Olanda de un umor nebun despre un individ care fantasmează la momentul în care pune masa, apoi pune masa valsînd numai pe pătrăţelele negre ale unei pardoseli complicate şi aranjează cănile şi linguriţele de ceai într-un mod care face poftă oricui să devină maniac. Spaniolii fac horroruri excepţionale, iar Humanos con patatas nu face excepţie. Un măcelar taciturn şi retras obişnuieşte să-şi gătească, din cînd în cînd, cîte un homeless, adăugînd ca garnitură cartofi prăjiţi. Pînă şi primele experienţe romantice ale măcelarului au ca substrat consumul de carne, primul său sărut fiind asezonat cu sînge de capră (pe ambele perechi de buze...). Deşi îţi vine să crezi că toţi oamenii din jur nu sînt altceva decît posibile pachete "ready to cook" pentru gurmand, apare o femeie (sufletul pereche?) care-l pune la dietă. Şi în final (deşi el nu e tocmai la final) un regal pe jumătate animat care o să vă facă să vă întrebaţi mereu ce e în capul tuturor animăluţelor cute şi fluffy ale lui Disney. Pentru că în capul lui Gill, în spatele ochilor blînzi de peştişor auriu, nu sînt decît înjurături obscene, frustrări sexuale şi impulsuri sinucigaşe. The Interior Monologue of Gill the Goldfish / Monologul lui Gill, Peştişorul de Aur e un filmuleţ pur şi simplu adorabil.

Programul III

Filmul lui Kuba Czekaj, Kawalek nieba / Piece of Heaven, e pledoaria unei criminale în serie motivată de cele mai bune intenţii. Oamenii pe care decide să îi omoare (pacienţii unei secţii de terapie paleativă) sînt cazuri aproape irecuperabile (unul dintre ei asemănător cu Bardem în Mar adentro), iar asistenta le face pe plac. Filmul e blînd şi preferă să sugereze, decît să declame. Girl Grooming e deviaţia cu puternice accente cronenbergiene din perioada anilor '80 (The Fly, Dead Zone) a regizorului Patrick Kallay. O adolescentă se trezeşte "faţă în faţă" cu un coş uriaş pe pomete, iar lupta epică dintre cei doi va speria acea parte a publicului care nu e obişnuită cu estetica tentaculelor din horrorul de duzină. Un film absolut gustos, care poate fi interpretat ca un curs de cosmetică "gone wild". Cei care au gustat acum doi ani Lunacy, tot la TIFF, vor avea de văzut un stop-motion simpatic amestecat cu fracturile din montajul hiperapreciatului Hot Fuzz. Cosita linda e regalul seriei, un fel de loc geometric a tot ceea ce poate fi cool într-un horror de rîs. Un mix între halucinantul Bad Reputation şi ceea ce ar fi putut fi Teeth, dar nu a fost. Un must see, fără discuţie. The Storm e pentru cei care preferă filmul mut şi care ar fi vrut să cîştige anul trecut La Antena competiţia.

(Laura Popescu, Mark Racz)