Nae Caranfil: La data la care am primit propunerea pentru spot, nu văzusem niciun James Bond. Niciunul în 47 de ani de viaţă. Dată fiind situaţia, am împrumutat de la un prieten Goldfinger şi Casino Royale şi aşa mi-am făcut un minim de documentaţie. Ce mi-a plăcut la Bond? Sean Connery.
C.M.: Crezi că filme de genul Bond ar avea şanse în cinematografia noastră? Dar s-ar putea face? [Dacă da, cum?]
N.C.: Nu. În general, filmele de acţiune româneşti au fost pentru mine cele mai bune comedii. N-au devenit cu timpul, au fost din start. De fiecare dată cînd văd un actor român alergînd după un alt actor român, instantaneu mă apucă rîsul.
C.M.: Cum ţi-a venit ideea pentru spot?
N.C.: Problema mea cea mare a fost product placement-ul - nu prea ştiam unde să bag merţanul. În dimineaţa în care părăseam Bucureştiul în plin summit, în drum spre aeroport, căutam încă ideea. Aşa am găsit-o.
C.M.: În spotul tău regizorii sînt vedete. Crezi că asta e situaţia în România?
N.C.: E vorba de wishful thinking.
C.M.: Cum a fost cu maşina aia în care eşti tu? Unde ai găsit-o?
N.C.: Mi-aş fi dorit să fie una şi mai veche, de început de secol, pentru a obţine un rapel mai accentuat la Restul e tăcere, dar chiar şi aşa m-am bucurat că Mercedes-Benz mi-au găsit una interbelică.
C.M.: De ce atîta autoreferenţialitate?
N.C.: În toate filmele pe care le-am făcut vorbesc numai şi numai despre mine. În spotul ăsta am fost mai generos.