2002 - Eveniment mic, tupeu mare. Numele festivalului a fost înscris, cît de ambiţios (şi profetic), pe Hollywood Hill - primul an, primele probleme: unii "funari" zeloşi l-au smuls de pe ziduri, reproşîndu-ne nouă, bucureştenilor, că oraşul se numeşte Cluj-Napoca, şi nu Cluj.
2003 - Un walk of fame printre căpiţele de fîn circulare - am aflat, prea tîrziu, că acestea se fac cu o maşină specială, care nu există în România.
2004 - O ţărancă sfioasă (genial distribuită de Bumbuţ) se înroşea atunci cînd fusta tradiţională îi era ridicată de o pală de vînt, pe dealul Feleacului, după modelul Marilyn Monroe din The Seven Year Itch / Şapte ani de căsnicie. Talentul înnăscut de actriţă al fetei e evident şi în spotul lui Radu. De data asta, nimeni n-a avut de reproşat nimic - extaz absolut. Oana (ex-Bujgoi, actualmente Giurgiu), ne-a povestit că la nu ştiu ce tîrg media din Anglia, unde posterul era expus, oamenii se opreau, se înghionteau şi rîdeau la vederea lui.
2005 - Era deja tîrziu şi treceam printr-o veritabilă criză de inspiraţie - pînă cînd s-a rătăcit prin redacţie un afiş cu ediţia aniversară E.T.. Am ştiut ce trebuie făcut. În loc de copilul şi extraterestrul zburînd pe bicicletă prin faţa Lunii, am pus un băieţel şi al său mieluşel (amîndoi extrem de greu de domesticit la shooting). Clipul era şi spooky şi mioritic, în acelaşi timp.
2006 - O campanie de care am fost atît de mîndri, încît am înscris-o şi la festivalul publicitar de la Portoroz. Pe motivul "mămăligii", am făcut o versiune pentru aproape fiecare secţiune a festivalului: una cu urme de mîini à la Chinese Theatre (posterul general); una cu brînză mucegăită (focus Franţa), una cu un ochi prăjit care arăta ca un sfîrc şi în care era înfipt un muc de ţigară (aţi ghicit, No Limit), una folosită pe post de tobă (Doc'n'Roll), una tăiată cu aţa în 9 bucăţi (3X3), una sculptată ca un dovleac de Halloween (Shadows), una ca o semilună (proiecţiile în aer liber) şi una cu brînză şi smîntînă (Romanian Days). În clipul care stîrnea hohote spasmodice de fiecare dată cînd era proiectat - o parodie la The Postman Always Rings Twice / Poştaşul sună întotdeauna de două ori şi la secvenţa de sex hot din bucătarie -, palmele ţărăncii bine încinse ajung în mămăligă şi elanul erotic e întrerupt de un poştaş: "No, du-te tu, că sună poştaşu'..."
2007 - Era şi timpul să luăm în răspăr personajul cinematografic cel mai des asociat cu Transilvania - vampirul. Nosferatu nostru (Spahiu, complet transfigurat) era, evident, împins în derizoriu şi participa la un casting plin de fake-uri patetice. Proba de foc era, în spot, măsurarea caninilor. Nu-i de mirare că aproape toţi invitaţii străini au ţinut să plece acasă cu un afiş sub braţ.
