Filme care nu există (dar costă) - TIFF 2008

În excitarea produsă de boomul cinematografului românesc DC (după Cristi Puiu), uităm uneori cît de proaste, cît de abisal de proaste sînt multe, prea multe producţii autohtone. E bine că mai uităm din cînd în cînd - doar aşa poţi depăşi cu bine o traumă naţională. Însă la TIFF, zilele filmului românesc au funcţionat ca un reminder. De pildă, Marilena lui Daneliuc... Hmm. Îmi vine greu să scriu ceva despre filmul ăsta pentru că se "sparie gîndul". Şi, apoi, a făcut-o deja Andrei Creţulescu, excelent, tot pe aici. Mă întreb doar: cum a putut să-i facă nevesti-sii aşa ceva? Cum a putut să ne facă nouă aşa ceva? Ce se întîmplă cu Daneliuc e foarte foarte trist - el a rămas singurul care mai crede că e în stare să facă cinema. A, şi-ar mai fi şi CNC-ul. Cît de dezolantă e această cădere din graţii a unuia dintre cei mai puternici şi mai relevanţi regizori români care, acum, ne livrează ceva dincolo de jenă. Oare de ce i se mai dau banii omului ăsta? Din caritate? Orice sentiment de milă ar fi trebuit să se fi disipat după Sistemul nervos. Pentru că a însemnat ceva odată? Sau de frica proverbialei sale agresivităţi?

Cînd vine vorba de filmele "noului val", unii spun că sînt capodopere, alţii le contestă meritele. Dar tocmai asta e: le contestă. Dar la Daneliuc nu e nimic de disputat şi comentat, pentru că n-are nimic de etalat, în afara obsesiei sexualo-scatologice.

Speranţe aveam cu Anca Damian - ar fi putut fi o nouă voce feminină, în tradiţia unui cinema care, odinioară, nu era deloc sărac în ele. Însă filmul ei e de un amatorism ce face cele mai precare clipuri youtube să pară Fellini.

"Bătaie de joc, insultă la adresa bunului gust", a declamat un spectator furios la final. Şi asta nu e nimic pe lîngă ce TIFFul a lăsat pe dinafară: de pildă, ultima ispravă (că film nu pot să-i zic) a lui Marius Barna. Uwe Boll, cel mai prost regizor din lume? Cred că Barna e un concurent serios. Dincolo de America poate fi descris drept "porno comunist" şi mă opresc aici că nu vreau să sune atît de prost încît să devină reclamă (de fapt, nici nu ştiu dacă veţi avea ocazia să-l vedeţi, pentru că aceste reziduuri sînt lansate vreo 3 zile pe ecrane - cît să fie onorate obligaţiile contractuale faţă de CNC - şi apoi ascunse ca gunoiul sub preş). Te apucă damblaua cînd te gîndeşti că unul ca Barna există în acelaşi univers cu un maestru ca Terence Davies căruia, din păcate, strictul sistem de finanţare britanic îi permite să facă un film o dată cam la 8 ani. Barna e prolific şi e văzut cam de 34 de oameni (dintre care 31 rude). De ce e lăsat să comită aceste atrocităţi? Cum se face că, după ce ai creat un lucru urît mirositor, pe care nu poţi nici să-l exporţi, nici să faci bani cu el pe TV sau DVD, continui să-l produci pe bandă rulantă?

Ca în cazul tuturor aberaţiilor complet antieconomice şi ilogice de pe aici, e vorba de bani de la buget care se duc în vile la Pipera.