În urmă cu un an, am cunoscut-o pe doamna Vivienne M. Lassman, curator din Washington, venită în România pe urmele lui Noche Crist (1909-2004), pictoriţă de origine română, care a trăit în America din anul 1947. Era un nume despre care nu ştiam nimic. Am aflat că Noche Crist s-a născut la Craiova, a trăit la Iaşi între 1924 şi 1927, iar apoi la Bucureşti pînă în 1947, cînd, prin căsătoria cu David Crist, ofiţer american, a plecat peste ocean. Despre educaţia sa artistică în România ştim puţine lucruri. Aflăm că în 1946 a deschis o expoziţie la sala Creţulescu din Bucureşti, iar la sosirea în America a adus cu ea o serie de acuarele inspirate de viaţa mondenă a Bucureştilor acelor ani.
Noche Crist a fost, aşa cum o putem cunoaşte din lucrări, o personalitate specială, o figură proeminentă a vieţii artistice din Washington. În 1948 a predat la Institutul de Artă Contemporană din Washington D.C., iar în 1973, la Glen Echo Creative Education Program. Din 1967 a fost preşedinte al Asociaţiei Acuareliştilor, cofondatoare a Galeriei 10 din Washington. În tot acest timp a pictat, a realizat performance şi instalaţii, a fost o personalitate a cărei viaţă s-a confundat cu arta sa.
În peisajul culturii americane, creaţia ei dezvoltă o imaginaţie bogată, ce îşi are sursele într-o formaţie culturală bine consolidată, provenită din lumi diferite. Arta ei este o poveste inspirată de viaţă, cu un repertoriu fabulos de forme şi motive, un spectacol în care ea este regizorul şi ale cărui personaje trăiesc întîmplări aflate la jumătatea drumului dintre real şi fantastic. Un amestec insolit, dominat de o bucurie amară, cu accente groteşti, o lume în care graniţa dintre oameni şi animale se şterge, ei fac parte din acelaşi univers guvernat de instincte. Acuitatea cu care ea priveşte în jurul său, curajul cu care ridică vălul şi dezvăluie viaţa cu libertăţile ei primare, aflată dincolo de convenţiile burgheze, săpînd în zonele cele mai adînci ale intimităţii, fac din Noche Crist un artist neconvenţional, cu o existenţă spectaculoasă, care a cultivat în mod voit un tip de excentricitate manifestată în diferite forme. A desenat, a pictat, a scris şi a creat în jurul ei o lume aflată întotdeauna la limitele convenţionalului, a kitsch-ului, un spectacol exuberant asupra căruia planează permanent undele dramaticului. O lume care trăieşte într-un echilibru precar, aflat între bine şi rău, între frumos şi urît. Există la Noche Crist o bucurie continuă a vieţii, dorinţa de a se juca, de a încerca şi provoca, de a atinge limite. Subiectele ei sînt inspirate de viaţă, de cunoaşterea lumii, ele sînt plasate întotdeauna într-un timp generic şi cultivă imaginea feminităţii.
Chiar dacă accentul este pus pe sexualitate, pe senzualitate, în sinteza pe care o face, ea păstrează ceva din privirea inocentă a copilului, din prospeţimea acesteia, fascinată fiind mai mult de spectacol, decît de semnificaţiile lui. Este o lume amestecată - oameni, demoni, animale, fiinţe fantastice care îşi consumă existenţa într-un univers fabulos. Acestea au înlocuit, pe parcursul anilor, imaginile inspirate din realitatea imediată pe care le regăsim în acuarelele făcute în ţară.
Creaţia lui Noche Crist este ilustrativă, bazîndu-se pe un puternic spirit de observaţie. Stilistic, ea nu s-a schimbat foarte mult de-a lungul anilor. Aşa cum vedem în acuarelele realizate înainte de a pleca din ţară, spontaneitatea, linia fină şi sugestivă, compoziţiile alcătuite din mai multe mici scenete, ironia şi stilul jucăuş se regăsesc şi mai tîrziu. Ea păstrează un soi de naivitate, un desen caricatural, cu deformări menite a pune accente vizibile în demersul său, un echilibru căutat ce atinge de multe ori expresii strict decorative. Dincolo de subiectele abordate, putem vorbi despre o anume puritate pe care o emană lucrările sale. Lumea ei este una a instinctelor, o "grădină a deliciilor" aşa cum a văzut-o şi Hieronymus Bosch, care, după cum ea însăşi mărturiseşte, a influenţat-o. Dar spectacolul oferit de Noche Crist este în esenţă al lumii în care a trăit. Un tip de vizualitate în care recunoaştem elemente culturale diferite, un amalgam de forme şi imagini structurat într-un discurs echilibrat, o geometrie ce ordonează şi la care ea nu renunţă niciodată.
În acest moment, expoziţia lui Noche Crist este deschisă la Muzeul Universităţii din Washington D.C. Dar dorinţa ei a fost de a deschide şi o expoziţie în ţara natală. În acest scop, doamna Vivienne Lasmann a vizitat pentru a doua oară România, a fost în locurile în care a trăit Noche Crist, şi probabil, într-un viitor apropiat, vom vedea o expoziţie Noche Crist la Bucureşti. Deocamdată, un remarcabil catalog pune în valoare opera ei. Dispărută în 2004, la 95 de ani, Noche Crist a fost o personalitate remarcabilă, ce nu şi-a pierdut niciodată bucuria de a trăi, de a comunica. În anul 2001, ea a realizat la Millenium Art Center o instalaţie, The Pink Room, a creat un spaţiu cu lumea lucrărilor ei şi, aşezată într-un fotoliu, povestea vizitatorilor. Cu siguranţă şi pentru noi întîlnirea cu arta ei va fi un eveniment special.