Aşa spunea Cristi Puiu la o zi după ce urcase pe scena de la Berlinale Palast ca să-şi ia premiul. După o noapte nedormită (a petrecut pînă dimineaţă), se plimba a două zi prin Potsdamer (zona festivalului, unde hoteluri, baruri, restaurante sunt populate în această perioadă numai de oameni cu badge-uri), cu ursul în geantă. "Nici nu mă aşteptam să cîştig. Adică ştiam că e un film care merită, dar chiar la Ursul de aur nu mă aşteptam", mi-a spus el. "Şi-apoi în seara premierii, m-au întrebat organizatorii dacă am cravată, şi atunci am bănuit eu că iau ceva. Dar oricum, ce-mi trebuia cravată, că nici costum n-aveam. Mi-a dat Mungiu puloverul lui negru cu fermoar."
Premiile (pentru că sunt două - Ursul de aur şi Premiul UIP în valoare de 2000 de euro) vin pentru Cristi Puiu la o oarecare pauză după recunoaşterea cu Marfa şi banii, selecţionat la Cannes. "Pentru mine, este foarte important acest premiu, pentru că, la limită, el compensează durata. Eu n-am stat degeaba în acest timp, dar n-am regizat, şi asta e foarte rău. Cel mai tare mă bucură însă că premiul îi va face fericiţi pe cei care au încredere în mine, pentru că nu-mi place să le înşel aşteptările."
Filmul a fost ales de un juriu format din trei persoane, dintr-o selecţie care a cuprins 18 filme. "Selecţia a fost destul de bună," spune Puiu. "Aveam şi eu nişte favorite pe acolo." De altfel, alaltăieri, la o proiecţie care a avut loc pe la 10 noaptea, Puiu a spus pe scenă că premiul a fost pînă la urmă o întîmplare, că alt juriu ar fi dat alt premiu. Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea este o parafrază la celebrul scurt-metraj al lui Jim Jarmusch, Coffee and Cigarettes, de aici titlul său englezesc, Cigarettes and Coffee. Juriul n-a gustat însă doar apropo-ul, ci mai ales faptul că în 13 minute, cu un cadru fix şi doar trei personaje, Puiu surprinde realitatea unei societăţi care evoluează şi unde generaţia veche şi cea nouă comunică parcă printr-un geam mat. Asta e şi impresia pe care o dă discuţia tatălui (Victor Rebengiuc) cu fiul său (Mimi Brănescu). Spre deosebire de celelalte filme cu care a concurat, filmul lui Puiu te trimite la gradul zero al cinematografului. Totul are loc în faţa ta, dar totul depăşeşte limitele fizice.
"Pentru mine, filmul ăsta a fost un exerciţiu. Pasajul de la camera purtată la cea pe trepied nu e uşor. E vorba de alt tip de gestionare a detaliilor. Norocul meu a fost şi echipa excelentă cu care am lucrat - actorii (Victor Rebengiuc, Mimi Brănescu, Mihai Brătilă), operatorul Oleg Mutu, monteuza Dana Bunescu, scenografa Cristina Barbu." Filmul lui Cristi Puiu a fost, datorită Premiului UIP (United International Pictures), nominalizat automat pentru Premiile Academiei Europene de Film, premii care se acordă către sfîrşitul anului. Un alt film romanesc este deja selecţionat, Poveste de la scara C de Cristian Nemescu, ales în urma premierii lui la Festivalul Premiers Plans de la Angers.
România e bine reprezentată la Berlin în acest an. Tudor Giurgiu, selecţionerul festivalului Transilvania (TIFF), a sosit şi ca să-l convingă pe Ethan Hawke să vină anul ăsta la Cluj-Napoca, dar şi ca să prezinte un album de care cinematografia română avea nevoie de mult. Este vorba de un material consistent numit Shooting România, scos de firma lui Giurgiu, Romanian Film Promotion şi Centrul Naţional al Cinematografiei, în care, în nişte condiţii grafice excelente, sunt introduse toate lucrurile pe care un străin interesat să facă film în România trebuie să le ştie. Începând cu relieful, trecînd prin lista firmelor de producţie, de casting etc, prin detalii absolut tehnice (de genul ce aparate de filmat pot fi închiriate). Sunt amintite filme importante străine turnate la noi, dar şi filme româneşti recente, şi nu se uită să se spună de mai multe ori că România are semnată Convenţia Internaţională pentru coproducţii. Carteă pica foarte bine acum, pentru că am senzaţia că interesul pentru România creşte vertiginos. Tudor Giurgiu a fost şi intervievat pentru un articol apărut în Screen International în care se laudă dezvoltarea în România a iniţiativei private în domeniul coproducţiilor şi producţiei de film.