septembrie 2008
Omul pernă
Cu dramaturgia lui Martin McDonagh, autorul piesei Omul pernă, ce a constituit text pentru noua premieră a lui Radu Afrim de la Brăila, m-am întâlnit o dată cu spectacolul Infirmul din Inishmaan montat în oraşul de la Dunăre de un alt regizor adept al stilului colorato-maliţios, problematic, viu, fluid din punct de vedere narativ şi încărcat cu umor negru tipic autorului, Szabó Istvan.

Bazându-se pe un joc actoricesc impecabil şi pe o textură muzicalo-coregrafică încărcată de emoţie, spectacolul de la Brăila reuşeşte să atragă publicul prin tematica umoristico-macabră aleasă dar şi să anime spaţiul scenic. Piesa emană energie prin flash-uri vizuale, dansuri, secvenţe în slow-motion şi o porţie sănătoasă de gaguri. Pe lângă acestea, Special guest-starul (Mihaela Trofimov) ştie cum să introducă publicul în atmosfera scenică şi să-i ţină pulsul ridicat până la finalul showului.

Omul pernă aduce pe scenă realităţi sumbre, dozează în cantităţi echilibrate probleme sociale de o importanţă majoră, de la violenţa în familie la relaţiile problematice dintre părinţi şi copii, dar şi despre conţinutul explicit al artei în societate şi capacitatea acesteia de a influenţa.

Dar dincolo de aspectele sociale, spectacolul de la Brăila este, repet, încărcat de emoţie şi de muzicalitate. Jocul actoricesc e sincer şi curat, iar abundenţa trăirilor interioare e exteriorizată prin mimică, gesturi dar şi prin momente coregrafice interesante, ce mizează pe sugestie şi care se pliază perfect pe redarea situaţiilor conflictuale din piesă.

Ce influenţă poate avea arta explicită asupra minţilor oamenilor şi care este graniţa dintre realitate şi fantezie? Noua premieră de la Brăila redă prin intermediul unui substrat sensibil drama artistului ce trăieşte într-o societate deloc permisivă, acolo unde chiar şi cei ce se pretind a fi apărătorii legii suferă de pe urma traumatismelor existenţiale şi nu ezită să îşi tortureze prizonierii pentru a se eliberara de frustrările acumulate.

Povestirile lui Katurian, autor de ficţiune, se particularizează tocmai prin prezentarea unui univers macabru, aflat sub influenţa atrocităţilor fanteziste ale acestuia. Dar drama băiatului are un substrat solid, e născută de copilăria pusă sub semnul experimentelor artistice realizate de proprii părinţi şi de existenţa traumatizanto-problematică a fratelui său Michal (cel ce va pune în practică poveştile scrise de Katurian), probleme care nu fac decât să sucească resorturile imaginaţiei spre crearea unor poveşti pentru unii de-a dreptul înspăimântătoare. Dar există şi frumuseţe, şi optimism în poveştile imaginate de Katurian semn că nu totul este pierdut şi că idealul ar putea fi atins dacă oamenii nu şi-ar pierde subit interesul când vine vorba de ceilalţi şi dacă ar lua aminte la lucrurile grave care se întâmplă în jurul lor.

Povestea, stilul ironic condimentat de cinism şi partiturile actoriceşti ce se mulează excelent pe tipurile de personaje construite de dramaturg fac ca spectacolul brăilean să fie gustat şi intens aclamat de public.


Distribuţia: Eugen Jebeleanu (Katurian), Emilian Oprea (Michal), Liviu Pintileasa (Tupolski), Alin Florea (Ariel) şi Mihaela Trofimov (Special Guest Star), Claudiu Urse, Septimiu Stoica, Georgiana Nedelcu,Valentin Burlacu, George Crinta, Eliza Turtoi şi Cosmin Cosma.

De: Martin McDonagh Regia: Radu Afrim Cu: Eugen Jebeleanu, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Alin Florea, Mihaela Trofimov, Claudiu Urse, Septimiu Stoica, Georgiana Nedelcu, Valentin Burlacu, George Crinta, Eliza Turtoi, Cosmin Cosma

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected].ro Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus