Porcuşorul verde, fratele poneiului roz - Omul pernă ameninţat cu cenzura

Politicienii români sunt surprinzători. Pe principiul ţara arde şi baba se piaptănă, lumea întreagă este preocupată de criza economică mondială, iar autorităţile locale din Brăila dezbat posibila interzicere a unui spectacol de teatru. Cu alte cuvinte, în timp ce pe Wall Street se prăbuşeşte bursa şi odată cu ea şi finanţele la nivel mondial (doar suntem în epoca globalizării), la malul Dunării se reinventează nostalgic cenzura în artă.

Spectacolul lui Radu Afrim, Omul pernă de Martin McDonagh, montat la Brăila şi prezentat în deschiderea Festivalului Zile şi Nopţi de Teatru Mediteranean a avut succes de public (ca mai toate show-urile afrimiene), dar a întrunit şi unanimitatea aprecierilor critice. Că critica românească de teatru nu face doi bani a dovedit-o la o lună de la premieră un politician local care a avut năstruşnica idee de a cere interzicerea spectacolului pe motiv de limbaj licenţios şi ţinută indecentă, unde primul este vinovat de două înjurături belicoase de cartier, iar a doua, ţinuta adică, este compusă din una pereche chiloţi pe care îi poartă personajul principal, scriitorul Katurian (Eugen Jebeleanu).

Nu voi scrie acum povestea acestei aberaţii de libertate, vorba caţavencilor, probabil că aţi citit deja la gazetă tot felul de comentarii despre asta. Încerc doar să mă/vă conving că, de fapt, spectacolul nu este în pericol şi asistăm doar la un delirium tremens politicus în primăria brăileană


Utopia într-un pahar cu apă

Domnul Politician, al cărui nume nu îl scriu deoarece nu vreau să îi fac campanie electorală s-a trezit voce a raţiunii şi a cerut ca spectacolul să fie scos de pe afiş şi directoarea Teatrului "Maria Filotti", Veronica Dobrin, demisă. El susţine cu tărie că educaţia copiilor noştri este ameninţată de asemenea acte artistice infame precum Omul pernă. Culmea este că Domnul Politician nu a văzut spectacolul, act elementar de decenţă din moment ce s-a pronunţat asupra lui. Vorbim fără să ştim despre ce, caracteristică mioritică prin excelenţă.

Nu numai că nu a văzut spectacolul, dar Domnul Politician se dă şi specialist în artă. Carevasăzică, după ce într-o dimineaţă de vară preşedintele pe atunci al Senatului, Nicolae Văcăroiu s-a trezit brusc critic de artă plastică şi şi-a dat cu părerea "avizată" despre un anume ponei roz care galopa necuviincios prin Manhattan, Domnul Politician a devenit peste noapte cronicar dramatic şi s-a răţoit la ţinuta indecentă şi limbajul licenţios al unui anume porcuşor verde care zburda pe o pajişte într-o turmă de porcuşori roz. Cine n-a înţeles fraza de mai înainte nu a văzut spectacolul Afrimului, unul cu poveşti cu copii, abuzaţi, torturaţi, brutalizaţi, vulnerabili şi plini de fantezie. Domnul Politician îşi permite să ne facă educaţie şi ca în apusa epocă totalitară, dă interzis la tot ce excede proletcultismul. E penibil că Domnul Politician se crede în măsură să dea lecţii de cultură şi artă, dar e grav că poate să se gândească, la 19 ani de la Revoluţie, la cenzură. Reflexele comuniste dispar mult mai greu decât ne-am imaginat, iar cei 20 de ani brucanieni par prea puţini pentru a ne civiliza gândirea. Clasa politică românească are încă apucături sinistre.

Scandalul Omul pernă nu este primul în care cultura s-a trezit pălmuită de politică. Teatrul Luni de la Green Hours a fost la un pas de a-şi pierde sediul din cauză că parlamentarii au votat o lege fără să o citească, doar energia lui Voicu Rădescu şi vecinătatea cu Grupul pentru Dialog Social l-au salvat. Teatrul din Târgovişte a fost pe cale să fie desfiinţat de chiar consilierii primăriei din localitate pe criterii contabiliceşti. Institutul Cultural Român a fost luat la bani mărunţi şi scărmănat la buget de aceiaşi aleşi ai poporului supăraţi nu că Horia Roman Patapievici între două meditaţii filozofice bine argumentate ar fi prestat şi ceva inginerii financiare, ci că un ponei roz cu zvastică pe crupă şi-a găsit locul într-o expoziţie de street-art patronată de ICR New York.

În prag de campanie electorală politicianul român a terminat de rezolvat toate problemele societăţii româneşti şi a trecut la activităţi colaterale: dat cu mopul, croşetat, gătit şi alergat ponei roz şi porcuşori verzi pe pereţi. Ar fi vesel dacă nu ar fi trist. A vorbi de cenzură în artă în plină democraţie, fie ea şi autentică, e ca şi cum ţi-ai tăia singur craca de sub picioare. Să sperăm că electoratul se va trezi la timp ca să sancţioneze visele politicienilor înainte de a se transforma în coşmaruri.


De la est vine cenzura

Păţania lui Radu Afrim nu este singulară în colţul nostru de lume.

În toamna 2004 au avut loc alegeri simultan în România şi Ucraina. La puţină vreme după ce a câştigat scrutinul, democratul, pro-occidentalul şi portocaliul preşedinte al Ucrainei, Viktor Iuşcenko s-a supărat că în spectacolul lui Andriy Zholdak, Romeo şi Julieta. Fragmente exista un banner cu un fragment dintr-un discurs public al său despre cultură într-o limbă de lemn ca la tătucul Hrusciov acasă. De supărare, dioxinatul preşedinte de la Kiev a interzis spectacolul, l-a demis pe Zholdak de la conducerea teatrului din Harkov unde fusese realizat show-ul şi a desfiinţat şi teatrul, ca să ştie o treabă. Zholdak şi-a luat jucăriile, câţiva actori, familia şi a plecat la Berlin.

Deci, dragi politicieni, se poate. E adevărat că democraţia ucraineană este cam ca (v)estul sălbatic pe lângă cea românească, iar apropierea de Kremlin înrăutăţeşte lucrurile, dar să nu ne pierdem speranţa: se poate cenzura un spectacol de teatru. Iuşcenko a făcut-o şi este încă preşedinte.

Sunt sigură că Omul pernă nu va păţi nimic. Va sta acolo, bălăgănindu-şi capul lui mare, cu gura lui zâmbitoare de pernă, cu mângâierea lui moale şi va alina, în felul său blând şi radical, suferinţele celor mici şi vulnerabili. Aş putea să fiu Omul pernă al Omului pernă, să îi spun că mai bine adoarme acum liniştit decât să sufere mai târziu. Dar nu o să fiu pentru că Omul pernă nu va păţi nimic altceva decât că va fi un spectacol iubit. Şi dacă nu înţelegeţi (iar) despre ce vorbesc mergeţi pe 15 noiembrie 2008 la Teatrul Odeon din Bucureşti să vedeţi spectacolul. Căci în urma scandalului despre cenzură, Omul pernă s-a ales cu o plimbare la capitală. Să îl vadă toată lumea şi să îl judece. Dar de interzis, nu, asta nu o poate face nimeni. Doar Omul pernă singur poate spune când e timpul pentru somn.