Nesomnul ficţiunii şi sâmburele de realitate - Omul pernă

A trebuit să văd piesa încă o dată pentru a putea aduna câteva impresii în scris. Rezultatul este de fapt meditaţia dintre cele două momente. După prima vizionare pleci ca de sub o falsă anestezie, dar fermecat. Nu ai cum să nu rămâi fascinat de povestea porcuşorului verde sau a Omului pernă, cu dinţii de pernă. Umorul negru te ciupeşte şi te gâdilă în acelaşi timp. Cuvintele lasă vânătăi dar ştiu să te şi mângâie dulceag prin păr. Coregrafia este dinamică, atât prin lumini cât şi prin goliciunea trupurilor în mişcare. Muzica pătrunde în poveste dar şi dincolo de pori. Prima vizionare este ca un demo, te invită să-ţi doreşti să te familiarizezi cu poveştile, pentru că nu sunt chiar uşor de digerat sau de ţinut minte. Cum altfel se poate întâmpla asta dacă nu reîntîlnindu-te cu ele pentru a întregi o senzaţie?

Puţine spectacole oferă acest gen de poftă şi dorinţa de a le savura din nou, cu o şi mai mare curiozitate ca cea iniţială, iar regizorul, Radu Afrim, a ştiut exact ce ingrediente să folosească pentru a incita spectatorul. Piesa lui Martin McDonagh, Omul pernă, vorbeşte în toate felurile posibile despre violenţă şi reacţiile noastre vizavi de ea.

Omul pernă este o întâmplare sau nu. Mai mult sau mai puţin imaginară. Nu se ştie dacă este refugiul inocenţei în ficţiune, când descoperi faţa crudă a realităţii, sau pur şi simplu un segment dintr-un strigăt al neputinţei. Detaliile vizuale şi auditive de care Radu Afrim se foloseşte pentru a vorbi despre atât de multe într-un spaţiu atât de restrâns cum este scena, nu mai sunt aleatorii. Şi da, reuşeşte să arate cu degetul problemele delicate, în aşa fel încât să scoată ochii şi să nu doară. Cel puţin fizic!

Încălzirea o face Mihaela Trofimov. Are un zâmbet superficial, în mod intenţionat: Bună seara Brăila, bună seara Maria Filotti! Trezeşte-te Brăila, trezeşte-te Maria Filotti! Da, cred că la o astfel de piesă se trezeşte oricine din nefiinţă, din ignoranţă sau din orbire. A prezenta ştiri copleşitor de triste cu zâmbetul pe buze a devenit un obicei zilnic. Consumăm astfel de evenimente fără a ne mai lăsa afectaţi de conţinutul lor.

Omul pernă este o poveste cu poveşti, un fel de cub Rubik, în care personajele abia încap fiecare în pătrăţica lui. Le vezi cum se zbat în singurătăţi, în priviri tête-à-tête cu ceilalţi prizonieri sau poate cu sinele, în mişcări sinuos de dureroase. Cu toţii caută ieşirea din labirint!

Katurian (actorul Eugen Jebeleanu) scrie despre copii ucişi, despre lamele de ras din interiorul unui măr, despre degetele tăiate cu cuţitul, despre pedofili, despre plâns, despre dorinţa de a fi puţin mai special, ca porcuşorul verde. Este felul lui de a ucide ura şi pe oamenii care fac rău. Fratele lui, Michal (actorul Emilian Oprea), pune textele în practică. O face pentru că nu cunoaşte altă modalitate de a experimenta viaţa. Ambii sunt victime ale abuzului părinţilor. Dar ei nu sunt singurii! Cei doi poliţişti, Tupolski (actorul Liviu Pintileasa) - Tupolskinho sau Stupolski, cum mai este denumit de colegul său, şi Ariel (actorul Alin Florea), care investighează cazul crimelor comise în ultima vreme, se folosesc de împrejurări pentru a-şi vărsa diferite frustrări. Unul vrea să încheie dosarul, celălalt să tortureze vinovaţii. Cândva a fost şi el abuzat. Unul vrea să dea foc operei lui Katurian, celălalt îşi imaginează cum va primi îngheţăţi de la copiii de pe stradă, ca semn al aprecierii valorilor.

Fiecare împuşcătură de glonţ ucide dreptul la cuvânt, demnitatea, credinţa că se poate trăi şi aşa, în condiţii aspre. Artistul nu vrea decât să-şi salveze poveştile. Simte că ele vor putea vorbi mai departe lumii despre adevăr, suferinţă, speranţe. Ele îl vor ţine în viaţă pentru totdeauna pentru că un Rai al ucigaşilor de copii nu există. O ştie şi singur!

Este greu de spus de unde porneşte vina pentru faptele condamnaţilor. Nu putem ignora nici vina celor care instrumentează realitatea. Nu doar poliţiştii iau decizii care cântăresc greu. Se pare că în tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru ne lovim de consecinţe: ale comportamentului celorlalţi, ale cuvintelor neasumate, ale nervilor, ale violenţei, ale incapacităţii de a găsi soluţia perfectă.

Omul pernă se termină totuşi într-o manieră pe cât de optimistă, pe atât de deschisă interpretărilor. Cum altfel dacă nu pe muzică?

Sweet dreams are made of this
Who am I to disagree?
Travel the world and the seven seas
Everybody's looking for something
Some of them want to use you
Some of them want to get used by you
Some of them want to abuse you
Some of them want to be abused



Omul pernă
de Martin McDonagh
traducerea Miruna Suru

Distribuţia:
Katurian - Eugen Jebeleanu
Michal - Emilian Oprea
Tupolski - Liviu Pintileasa
Ariel - Alin Florea

Special Guest - Mihaela Trofimov
Şi cu: Claudiu Urse, Septimiu Stoica, Georgiana Nedelcu, Cosmin Cosma, Eliza Turtoi, Valentin Burlacu, George Crinta.