Un festival astrologic - Anonimul 2008

Am decis să analizez cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent Anonimul din Delta Dunării, de la Sfântul Gheorghe, sub aspect zodiacal.

A plouat cu stele şi la propriu, şi la figurat. De la starurile din filme, la cele ajunse regizoare, precum Isabella Rossellini şi al ei Green Porno cu totul ieşită din comun, stranie, aşa cum a rămas ea însăşi, probabil de pe urma iubirii cu creatorul lui Twin Peaks, David Lynch, care precis că ar fi încurajat-o să vorbească despre viermii de pământ, licuricii, călugăriţele, păienjeni, muştele (nu cele politice) şi melcii (fără senatori). Apoi au fost Gwyneth Paltrow şi Jennifer Aniston, care au ecranizat poveştile reale trimise revistei Glamour alegând din 4.000 de texte (o idee de concurs care n-ar strica nici revistei Eva, pentru că şi aşa la anul şapte regizoare vor avea de imaginat şapte istorii scurte, cu supra-titlul: O femeie urmăreşte un bărbat, care se va proiecta în premieră absolută în acelaşi cadru în care publicul a văzut şi varianta din alt unghi de vedere: Un bărbat urmăreşte o femeie). Una dintre ele, respectiv Jennifer Aniston, a ales Room 10 / Salonul 10, despre o iubire de 45 de ani cu toate bucuriile şi neajunsurile sale, repovestită de o actriţă în prag de divorţ Robin Wright Penn. Mai pragmatică şi cu mai mult umor Gwyneth Paltrow a decis să ecranizeze împreună cu naşa fetiţei ei, Mary Wigmore întâmplările unei femei care schimbă amanţii pe bandă rulată, dar are motive întemeiate. Şi de-a dreptul şocante.

Anonimul aflat în zodia leului învingător şi mereu prezent pe genericele MGM, l-a adus între alţii pe maestrul polonez Krzysztof Zanussi, care se autodescria drept "domnul cu cravată", inclusiv pe plajă, la cina sub clar de lună, unde cum bine spunea juratul german Joachim Von Vietinghoff s-au întâlnit Cehov şi cu Pescăruşul său, muzica lui Bach şi marea lui Aivazovski, aş adăuga eu. Preşedintele juriului are origini italieneşti şi într-adevăr provine din aceeaşi familie a celor care au inventat acest tip de maşină de spălat atât de bine cunoscut şi la noi: Zanussi. Tot el ne-a învăţat că cel mai important lucru pe lumea asta e să reuşeşti nu doar să-ţi transmiţi gândurile prin filmele tale, ci să trezeşti atenţia, pe care s-o menţii suficient din partea publicului, pentru a înţelege tot ceea ce te frământă şi îţi doreşti cu ardoare să comunici. Mai apoi, asemeni studenţilor săi, ne-a învăţat că timiditatea nu este un semn de modestie, ci dimpotrivă unul de orgoliu, care te face să te temi că nu vei fi destul de admirat. Suficient cât să reflectăm îndelung şi să mai îndreptăm pe cât se poate. Cât priveşte pelicula sa cea mai recentă , din care cu generozitate ne-a prezentat o scenă, este o comedie neagră, în care un oligarh, interpretat de un actor ucrainean, pentru că ne-a declarat el, nu fără ironie, nu s-a găsit niciunul în ţara sa, are nevoie de un transplant de inimă, pentru care e dispus să ajute la sinucidere un tânăr decis s-o facă, dar numai după ce va afla ce plăcere găsesc oamenii în ţigări. Singura speranţă pentru a vedea întreaga poveste rămâne Excelenţa Sa ambasadorul Poloniei la Bucureşti, un personaj de film el însuşi, care ni l-a adus cândva la Bucureşti pe Roman Polanski.

Şi pentru a sfârşi cu ochii tot pe cer, nu pot să nu bag de seamă că la decernarea trofeelor, luna elegantă a intrat în eclipsă, ca să dea şi mai multă strălucire artificiilor şi premianţilor.