INTERPREŢII:
Remy: Remy Girard
Sebastien: Stephane Rousseau
Nathalie: Marie-Josee Croze
Gaelle: Marina Hands
Louise: Dorothee Berryman
Soeur Constance: Johanne Marie Tremblay
Pierre: Pierre Curzi
Claude : Yves Jacques
Diane: Louise Portal
ECHIPĂ:
Regizor/Scenarist: Denys Arcand
Producători: Denise Robert, Daniel Louis
Co-Producătoare: Fabienne Vonier:
Imagine: Guy Dufaux:
Scenografie: Francois Seguin
Montaj: Isabelle Dedieu
Sunet: Patrick Rousseau
Costume: Denis Sperdouklis
Muzică: Pierre Aviat
Casting: Lucie Robitaille
Canada/ Franta, 2003
O co-producţie Pyramide Productions şi Cinemaginaire
SINOPSIS:
Remy, divorţat, cincizeci de ani, este în spital. Fosta lui soţie îl cheamă de urgenţă pe fiul lor Sebastien, instalat la Londra. Sebastian ezită: tatăl lui şi cu el nu prea mai au ce să îşi spună de multă vreme deja. În final acceptă să revină la Montreal pentru a-şi ajută mama şi a-şi susţine tatăl.
Imediat ce ajunge acasă Sebastien face imposibilul pentru a mai umaniza puţin suferinţa lui Remy. Va face uz de toate relaţiile sale, va agresa sistemul şi va epuiza agenda tatălui pentru a-i aduce la căpătâi gaşca veselă care i-a marcat trecutul: rude, prieteni şi foste iubite.
Ce au devenit ei în aceste vremuri ale "invaziilor barbare"? Mai cunosc ei ironia, prietenia şi esenţializarea de altă-dată? Le mai sunt visele populate de umor, de epicrianism şi de dorinţă?
În vremurile "invaziilor barbare" declinul imperiului american continuă...
Denys Arcand: "Am scris scenariul în ultimii doi ani. E un subiect care mă urmăreşte de multă vreme, dar nu reuşisem să-i dau o formă satisfăcătoare pentru mine. Ajungeam mereu la scenarii lugubre şi deprimante. Până în ziua în care am avut ideea de a reutiliza personajele din "Declinul Imperiului American" (n.t.: marele succes cinematografic al regizorului din 1988). Buna lor dispoziţie, cinismul şi inteligenţa lor mi-au permis să tratez acest subiect cu o lejeritate care mi-a plăcut.
Cu atît mai mult cu cît toţi actorii erau aici, disponibili, şi ca aveau cu toţii chef să retrăiască o nouă aventură. Bineînţeles că timpul a lucrat şi el, tonul a fost mai grav, obiectivele mai clare. Ora bilanţurilor sunase...
Remy este convins că intrăm într-o epocă barbara. El crede că cultura occidentală, cea care s-a născut cu Montaigne şi Dante, va dispare de acum încolo. Pentru el e important să se conserve manuscrisele, precum în Evul Mediu. Acesta va fi rolul lui Nathalie, cea care îi va moşteni biblioteca.
Imperiul American stăpâneşte de-acum lumea într-un mod fără echivoc. Va trebui deci să respingem fără încetare constantele atacuri barbare. 11 septembrie 2001 a fost întâiul astfel de atac care a reuşit să atingă inima imperiului. Vor mai există şi altele, în mod evident.
Eu mă simt din ce în ce mai decalat faţă de societatea care mă înconjoară. Cred că acesta este semnul cel mai uzual al îmbătrânirii. Accelerarea constantă a vieţii şi urletele mediatizării îmi repugnă. Filmele fabricate de computer nu mă prea interesează. Iubesc dialogurile şi actorii.
Cred că ţările sunt pe cale de dispariţie. Pentru generaţiile viitoare frontierele vor dispare. Fiul lui Remy este deja în etapa asta. Vor există cetăţenii americani şi restul lumii. Văzut de la Washington, a fi Francez, Bulgar sau japonez e acelaşi lucru, cu toţii sunt nişte barbari..."
REMY GIRARD:
Remy Girard beneficiază de un mare capital de simpatie din partea publicului din Quebec. Charisma sa şi umorul instinctiv i-au îmbogăţit personajele. Acestea au devenit ataşante şi de neuitat. A mai jucat pentru Denys Arcand în Le Declin de l'Empire Americain (1986), Jesus de Montreal (1989).
STEPHANE ROUSSEAU:
Are 36 de ani şi este cunoscut de marele public drept un actor cu mai multe feţe. Imitator, dansator, muzician, cântăreţ, animator radio, Stephane este şi sculptor şi pictor. Şi mai întîi de toate actor. Şi-a început cariera de umorist la 13 ani în cabarete şi cluburi. Format la şcoala de improvizaţie şi inspirat de stand-upurile comicilor americani, Stephane Rousseau urcă prima dată pe scena de teatru în 1992. În doi ani mai mult de 300.000 persoane i-au văzut şi admirat piesa în one man show. Din 1993 a început să ia constant premii ca actor. În 2001 are 50 de reprezentaţii la Bataclan, la Paris, al cărui public l-a supranumit afectuos: "Brad Pitt al umorului"...