Preţul vieţii în Bucureştiul de azi e singurul preţ în scădere - Apocalipsa după şoferi

După Radio Europa Liberă, avangarda sau perioada berlineză a lui I.L.Caragiale, Alexandru Solomon are un nou subiect: traficul din Bucureşti. Documentarul său, Apocalipsa după şoferi, se află acum pe masa de montaj. Va avea 52 de minute şi va putea fi văzut din luna decembrie la HBO.

Titlul sună suficient de sumbru ca să te gândeşti că nu e un film cu happy-end. Urmărind poveştile a cinci şoferi, Solomon vede în traficul infernal din capitală o metaforă pentru modul nostru de convieţuire.

Iulia Blaga: Ideea filmului ţi-a venit stând în trafic?
Alexandru Solomon: Bineînţeles, petrec şi eu atâta vreme în maşină. M-am enervat de prea multe ori, nu atât pe multitudinea de maşini cât pe moravurile şoferilor.

M-a inspirat şi Autojurnal-ul lui Eugen Istodor, apărut în Dilema. Cred că e o problemă universală, majoritatea marilor oraşe se confruntă cu aşa ceva. Pe de altă parte, Bucureştiul are parte de atâtea maşini doar de puţină vreme, şi de aceea cred că la noi problema e mai exacerbată şi ne enervează mai mult.

I.B.: Ai filmat în ciné-vérité ca să surprinzi înjurăturile pe viu?
A.S.: Sigur că e un film mai "brut", mai direct decât ceea ce am făcut până acum, dar aveam nevoie de o schimbare. Urmăresc cinci personaje a căror existenţă a fost sau este determinată de trafic, de condusul maşinii.

Înjurăturile sunt doar o parte din "expresia" agresivităţii bucureştene, care în trafic ajunge la cote imbecile, antisociale. Strada bucureşteană văzută de sus e imaginea perfectă a felului în care înţeleg sau se pricep să interacţioneze indivizii din oraşul ăsta.

Şi rezultatul acestei interacţiuni e asemănător cu haosul din viaţa noastră socială, politică, etc. Asta uneori se soldează cu tragedii, cu pierderi de vieţi, dar preţul vieţii în Bucureştiul de azi e singurul preţ în continuă scădere.

I.B.: Ai avut la un moment dat o iniţiativă cetăţenească pentru strada ta. Despre ce era vorba?
A.S.: Am cerut Primăriei să instaleze limitatoare de viteză: deşi strada pe care stau e mică, cu sens unic, ea a devenit circuit de formula 1 în fiecare dimineaţă.

Am umblat pe la vecini după semnaturi, şi Primaria ne-a aprobat cererea, dar Administraţia Străzilor nu s-a obosit să instaleze bumper-ele respective. Nu stăm în sectorul 1 şi probabil nu merităm acest confort.

I.B.: Filmul tău aduce şi "soluţii pentru fluidizarea traficului"?
A.S.: Nu, nu cred că un film trebuie să enunţe soluţii practice în atenţia primarului. Eu vorbesc despre impactul traficului asupra felului nostru de viaţă, despre consecinţele lui omeneşti. De altfel, cred că soluţiile se cunosc, trebuie doar aplicate.

Dacă primarii nu ar visa la autostrăzi suspendate, ci ar construi parcări, ar îmbunătăţi transportul public, iar poliţia ar aplica legile, lucrurile ar arăta mai bine.

Acum zece ani, nişte japonezi au fost plătiţi de Primărie să facă un studiu şi să prezinte soluţii pentru trafic. Ei au prezis cu exactitate în ce situaţie vom ajunge. I-a ascultat cineva?

I.B.: Când vedem filmul?
A.S.: Filmul va fi prezentat în premieră în luna decembrie la HBO România, care este şi principalul lui coproducător. Vom mai face o proiecţie în avanpremieră. HBO mi-a oferit o şansă extraordinară. În peisajul de producţie din România, nu cunosc alt post de televiziune care să aibă în momentul de faţă aceeaşi deschidere faţă de filmul românesc, şi, încă mai important, faţă de documentarul românesc.

I.B.: Ce echipă ai avut?
A.S.: Echipa a fost minimă, dictată de faptul că a trebuit să circul cu cei cinci şoferi din luna mai şi până acum, mai degrabă singur. Am lucrat cu Ilinca Belciu la research şi producţie, montez cu Cătălin Cristuţiu.

I.B.: Realizarea filmului a fost un catharsis pentru tine? Ai devenit un şofer mai tolerant?
A.S.: Nu, n-am devenit mai tolerant, ci mai imun. În plus, în timpul filmărilor am început să caut aglomeratia, şi eram dezamăgit ori de câte ori traficul era mai suportabil.