O expoziţie record
Muzeul Naţional de Artă al României şi Muzeul Naţional al Castelului din Compiègne (Franţa) sărbătoresc cei 200 de ani de la naşterea lui Napoleon al III-lea. Dacă la Compiègne în acest moment are loc Napoleon al III-lea şi Regina Victoria, o vizită la Expoziţia universală din 1855, o expoziţie consacrată relaţiilor franco-britanice în Second Empire şi fascinaţiei reciproce dintre cele două ţări, expoziţia de la Bucureşti, care va rămîne deschisă pînă la 1 februarie 2009, se intitulează Napoleon al III-lea şi Principatele Române, şi este realizată în urma parteneriatului MNR cu Muzeul Castelului Compiègne şi Reuniunea Muzeelor Naţionale din Franţa. Expoziţia de la Bucureşti va fi itinerată, anul viitor, între 20 martie şi 29 iunie 2009, tocmai la Compiègne. Şi, odată ce intrăm în 2009, aniversarea devine dublă: nu doar bicentenarul naşterii lui Napoleon al III-lea, ci şi 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, primul pas către crearea României moderne, ce va avea loc cîţiva ani mai tîrziu.
Expoziţia îl ia ca punct de reper pe controversatul Napoleon al III-lea, "Mondialistul", susţinătorul ideii de naţiune, cu tot ceea ce decurge de aici - libertate, ordine, progres -, şi cu această ocazie face vizibil un întreg lanţ de relaţii politice, artistice şi culturale dintre Franţa şi Principatele Române de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea (Războiul din Crimeea şi Principatele Române, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în Moldova şi }ara Românească, sprijinită de către împăratul francez) pînă la proclamarea Regatului României, în 1881. Momentul Napoleon al III-lea reprezintă încă o dezvăluire a puternicei relaţii franco-române.
Expoziţia Napoleon al III-lea şi Principatele Române este interesantă pentru forţa cu care curatorii ei, Roxana Theodorescu, Octav Boicescu, Emmanuel Starcky şi Marie Lionnet, reuşesc să adune la un loc, timp de aproape un an, valori de patrimoniu din puncte diferite de pe glob şi, mai mult decît atît, din instituţii muzeale diferite şi foarte numeroase, din care voi enumera doar cîteva (sunt circa 200 de opere de artă plastică şi decorativă, documente şi fotografii, ce provin de la 39 de muzee şi instituţii din România şi Franţa): pe de-o parte, gazdele - MNR şi Muzeul Castelului din Compiègne -, pe de altă parte, Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Municipiului Bucureşti, muzeele "Gheorghe Tattarescu" şi "Theodor Aman", muzeele de artă din Craiova, Iaşi şi Timişoara, Arhiva Ministerului de Externe francez, Biblioteca Naţională a Franţei, muzeele pariziene Orsay şi Luvru, Muzeul "Gustave-Moreau", Le Petit Palais, Muzeul de Artă şi Arheologie din Besanµon, Palais des Beaux-Arts din Lille, muzeele de artă din Rennes, Tours şi Valenciennes, cărora li se adaugă şi multe arhive personale. Aşadar, o mare desfăşurare de forţe, pentru realizarea unei viziuni holistice, integratoare, de nivel european.
Trasee (micro-muzee) neaşteptate
Exemplu perfect de colaborare intermuzeală la nivel european, Napoleon al III-lea şi Principatele Române nu este neapărat foarte mare, dar modul în care ea abordează, în secolul XXI, un fragment esenţial de istorie românească - contextualizat internaţional şi concentrîndu-se în jurul personalităţii lui Napoleon al III-lea şi a raportului acestuia atît cu Alexandu Ioan Cuza, cît şi cu viitorul rege Carol I -, felul în care documentele istorice se împletesc cu detaliile operelor de artă plastică şi decorativă dă amploare acestei expoziţii care, în cele patru săli compartimentate, reuşeşte să te poarte, pe parcursul unei ore, pe un traseu muzeal foarte diferit, compus din mai multele muzee-nucleu.
Foarte coerentă şi bine structurată, înaintînd cronologic, expoziţia de la MNR, datorită display-ului exponatelor, îţi lasă permanentul sentiment al vizitării concomitente a mai multor muzee. Te simţi în vizită la muzeele lumii, într-un loc (MNR) care devine gazda neutră, egală celorlalţi reprezentanţi. Atrag în mod special atenţia intrîndurile dedicate cîte unei subteme, ele fiind în sine nişte mici expoziţii, nişte mini-muzee: de pildă, Principatele Române la Expoziţia Universală din 1867 (un ansamblu care pune alături fotografii-document ale secţiunii româneşti la Expoziţia de la Paris - macheta Mănăstirii Argeşului -, aflate acum într-o colecţie personală în Franţa, Tezaurul de la Pietroasa şi catalogul realizat, pentru acea ocazie, de către Alexandru Odobescu, în dubla sa calitate de arheolog şi de comisar general). Un alt interesant spaţiu-intrînd este cel dedicat ideii de regalitate, mai exact Creării Regatului Român. Aici nu eşti doar martorul pînzei lui Grigorescu, Prinţul Carol I trecînd în revistă prizonierii turci (tablou realizat imediat după 1878), ci şi al albumului Bucureştiului vechi în sărbătoare, fotografiile cortegiului simbolic din 10 şi 11 mai 1881 realizate de către Carol Pop de Szathmari, precum şi al coroanei din oţel a Regelui Carol I.
Unul dintre locurile cele mai spectaculoase este cel dedicat Sejurului prinţului Carol la Compiègne în 1863, între 26 noiembrie şi 5 decembrie, într-unul dintre apartamentele construite de către Napoleon al III-lea pentru invitaţii săi de seamă. Mobilele găsite la Compiègne şi expuse la muzeu redau atmosfera apartamentului lui Carol: eşantionul de textil Second Empire, alături de un confortable din lemn aurit şi îmbrăcat în catifea albastră şi un cabinet pentru bijuterii, din abanos, placat cu porţelan. Spaţiu în spaţiu, în camera-reconstrucţie a apartamentului de la Compiègne, un mic loc de expunere povesteşte sejurul prinţului Carol la Paris, mai exact prezenţa sa, pe 6 octombrie 1869, la opera Faust de Gounod: din arhiva Bibliotecii Operei din Paris sunt făcute publice atît afişul spectacolului şi libretul operei în cinci acte, cît şi caietul de regie in-folio care atestă prezenţa lui "Charles de Roumanie" la spectacol.
Intertextualităţi şi revelaţii plastice: muzeul ca parc de cunoaştere
Spaţiul dedicat schimburilor artistice dintre Franţa şi România şi al "românilor la Paris" este şi el locul de întîlnire al unor mari pictori şi al unor importante muzee de artă din ţară şi din Franţa. Aman, Gustave Moreau, Millet; Grigorescu (Peisaj cu stînci la Fontainebleau, 1867, MNR) lîngă Sisley (Marginea pădurii de la Fontainebleau, 1865, Petit-Palais), chiar acolo unde pereţii se întîlnesc la colţ, se pretau unei ample analize şi comparaţii. Modul de expunere faţă în faţă a celor două pînze declanşează o discuţie foarte actuală în presa şi lumea artistică occidentală, cea privitoare la aşa-numitul display (mod de expunere) al artei secolelor trecute. Muzeele se întrec în noi moduri dinamice de expunere şi de grupare (contextualizare) a patrimoniului mondial, aşa cum este cazul şi al controversatei, deja, mega-expoziţii Picasso et les maîtres, considerată expoziţia anului, dacă nu chiar a ultimului deceniu: Louvre, Musée d'Orsay şi Grand-Palais, reunite, îl arată pe Picasso alături de tablourile marilor săi maeştri, strînse din cele mai mari colecţii ale lumii. El Greco, Vélasquez, Goya, Delacroix, Manet, toţi convieţuiesc, temporar, în acelaşi muzeu, ordonaţi de forţa de gravitaţie a geniului "canibal" al lui Picasso, putînd fi supuşi unor analize înnoitoare, ca într-un volum de istorie comparată a artei.
Educaţie vizuală pentru secolul XXI
La MNR, fiecare expoziţie beneficiază de un program educativ axat pe fiecare segment de vîrstă. Nu vreau să anticipez o analiză viitoare mult mai amplă pe care o voi dedica departamentului educativ foarte activ din acest muzeu. Medierea artistică este unul dintre punctele esenţiale într-o instituţie de artă şi într-o cultură occidentală. Workshop-ul cu copii de 5-6 ani organizat în mijlocul expoziţiei Napoleon al III-lea şi Principatele Române, discuţia cu aceştia despre abanos, perle, bijuterii regale, haine împărăteşti şi sigilii reprezintă un model de practică educativă mondială, prin care generaţiile viitoare sunt deja formate în spiritul iubirii pentru frumos. Dacă tot ni se spune că trăim într-o civilizaţie a imaginii, măcar să-i cunoaştem creatorii de vîrf, altfel spus, adevăratele imagini ale realităţii, în istoricitatea lor.
Napoleon al III-lea şi Principatele Române
23 octombrie 2008 - 1 februarie 2009
Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti.