Scurt istoric al proiectului
În 21 martie 2008 CNDB a lansat proiectul internaţional What to affirm, what to perform? / Cartografierea istoriei invizibile a cărui miză s-a construit în jurul cîtorva idei centrale. Dacă cineva s-ar încumeta astăzi să scrie o nouă istorie a dansului, fără să ocolească spaţii precum România, Austria, Croaţia sau Slovenia, ar trebui mai întîi să pornească prin travaliul intens şi foarte dificil de recuperare a informaţiilor "invizibile", "ascunse" în arhive şi biblioteci publice, dar mai ales private, şi totodată în istorisirile depozitate în memoria subiectivă a puţinilor martori existenţi.
Proiectul internaţional What to affirm? What to perform?, organizat de Tanzquartier Wien şi Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, Centre for Drama Art Zagreb şi Revista Maska - Ljubljana, în cooperare cu Allianz Kulturstiftung, a plecat de la aceste premise şi şi-a propus să facă, pe o perioadă de doi ani, primii paşi în direcţia recuperării şi înţelegerii trecutului coregrafic şi performativ din aceste spaţii geografice.
În 21 martie 2008 CNDB a lansat proiectul cu o serie de prelegeri şi prezentări susţinute de Cosmin Costinaş (curator, teoretician), Irina Severin (antropolog, sociolog), Mihaela Michailov (critic artele spectacolului) şi Manuel Pelmuş (performer şi coregraf).
În continuarea proiectului CNDB a prezentat în 26 iunie 2008 spectacolul Pupilija, Papa Pupilo and the Pupilceks, oferind publicului din România posibilitatea de a vedea una dintre producţiile apreciate internaţional pentru inteligenţa cu care a fost reconstruit un spectacol cult din Slovenia anilor '60. Spectacolul creat de Janez Janša a devenit în timp un model de abordare şi de redescoperire a trecutului, folosind instrumente şi practici inovative de sondare şi reafirmare a acestuia într-un cadru de reflecţie contemporan.
Puţinele informaţii cunoscute publicului larg despre ceea ce s-a întîmplat cu adevărat în istoria dansului şi a artei performative din România au făcut posibilă apariţia unui discurs care subliniază mai cu seamă absenţele şi golurile, intermitenţele şi pasajele.
Pentru a încerca umplerea acestor goluri CNDB a deschis pe parcursul anului 2008 un adevărat şantier de cercetare şi documentare la care au luat parte: Irina Severin, Mihaela Michailov, Andreea Novac, Vava Ştefănescu, Manuel Pelmuş, Mihai Mihalcea, Florin Flueraş şi Brynjar Bandlien.
CNDB vă invită vineri 06 martie 2009, orele 18.30 la o nouă serie de prelegeri şi prezentări în premieră.
"Şi mama a dansat atunci. Oxigenarea arhivei", de Mihaela Michailov
Eseul îşi propune o abordare sintetizată a conceptului de "arhivă mobilă", partajată, cu dublu potenţial referenţial: prezentul îşi arhivează "trecuturile" şi trecutul dă cheia arhivării "prezenturilor". Dansul contemporan românesc deţine, paradoxal, "proprietatea lipsei", ceea ce face ca arhivarea să devină un proces de recuperare, de reconstituire şi de imaginaţie, de fill in the blanks. Cum se poate reconstrui un eveniment pe urmele absenţei? Nu devine absenţa însăşi un eveniment?
"Voci", de Manuel Pelmuş şi Ion Dumitrescu
O prezentare a cîtorva documente vizuale mai puţin cunoscute publicului, ce surprind cîţiva dintre protagoniştii scenei de dans din România în perioada 1968-1972 (Miriam Răducanu, Gigi Căciuleanu, Raluca Ianegic, Ruxandra Racoviţa şi alţii). Vizionarea va fi urmată de o discuţie cu coregrafii Manuel Pelmuş şi Ion Dumitrescu care vor încerca să ofere mai multe informaţii despre contextul în care au fost produse la timpul lor fragmentele coregrafice prezentate.
"Concerto Grosso" şi "În marea trecere", două filme realizate de Miriam Răducanu şi prezentate de creatorul Gigi Căciuleanu
Descoperită în arhiva personală a coregrafului Gigi Căciuleanu, creaţia Concerto Grosso realizată de Miriam Răducanu, în regia lui Mirel Ilieşu, este o producţie a studioului Sahia din anii '60. În marea trecere, o altă creaţie semnată mai tîrziu de Miriam Răducanu pe versuri de Lucian Blaga şi muzica Corului Madrigal îi va aduce în prim plan pe Miriam Răducanu, Simona Ştefănescu, Sonia Dumitrescu, Raluca Ianegic şi Gigi Căciuleanu.
Pauză
"Ciocanul fără stăpîn". Studiu de caz. Prezentare de Irina Severin
Noiembrie 1965 - Opera Naţională din Bucureşti prezintă în premieră mondială la Paris spectacolul Ciocanul fără stăpîn în coregrafia lui Stere Popescu. Odată trasă cortina, reacţiile divergente ale publicului şi ale criticilor de dans - de la entuziasm la scandalizare - au creat o serie de controverse legate de stilul inedit al acestei reprezentaţii. În plus, în România comunistă a anilor '60 un asemenea eveniment nu putea trece neobservat. În ce consta "ineditul" acestui spectacol şi care au fost consecinţele sale asupra dansului românesc sînt cîteva din întrebările la care încerc să răspund.
Video document în premieră naţională: Stere Popescu şi "Ciocanul fără stăpîn" la Festivalul de dans de la Paris, 1965
Achiziţionat de CNDB de la Arhiva Naţională a Audiovizualului din Paris, materialul prezintă un scurt fragment din jurnalul televizat în anul 1965 de către Canalul ORTF. Creatorul Stere Popescu, aflat la Paris, dă o scurtă declaraţie despre spectacolul său Ciocanul fără stăpîn, creat pe muzica lui Pierre Boulez (partitură cîntată în premieră mondială în cadrul festivalului). Declaraţia este urmată de cîteva fragmente filmate din spectacol.
"Ciocanul fără stăpîn" - abordări alternative. De la informaţie scrisă şi teorie la procesul artistic practic. O prezentare de Brynjar Bandlien şi Florin Flueraş.
CNDB a lansat la finalul anului trecut invitaţia destinată tinerilor coregrafi de a participa la procesul de cercetare şi reflecţie deschis în jurul creaţiei Ciocanul fără stăpîn şi a autorului său Stere Popescu. Brynjar Bandlien şi Florin Flueraş au răspuns acestei invitaţii lansînd la rîndul lor un proces artistic pe care îl vor prezenta în cadrul acestei seri.