Weekend cu mama ar fi avut de cîştigat dacă ar fi fost numai "Weekend cu mama". Se pare că regizorul Stere Gulea cîştigase concursul CNC cu un scenariu (scris chiar de el) care povestea întoarcerea unei femei în România şi sfîrşitul de săptămînă pe care-l petrece cu fiica ei, pe care-o părăsise cu mulţi ani în urmă. Femeia era bolnavă de cancer, iar revederea locurilor dragi şi confruntarea cu cei apropiaţi constituia singurul subiect al filmului.
În versiunea prezentată la cinema Pro, povestea a devenit cu totul alta: femeia, Luiza (Medeea Marinescu, ciudat de inexpresivă), se-ntoarce într-adevăr în ţară să-şi revadă fiica, pe Cristina (Adela Popescu, surprinzător de naturală), dar din acest punct scenariul o ia pe şapte cărări şi nu ajunge nicăieri... Cristina este rebelă & drogată (presupunem că asta e contribuţia co-scenaristei Vera Ion), trăieşte cu un rebel drogat poreclit Glonţ (Tudor Aaron Istodor, posibil) care e băgat în tot felul de afaceri cu nişte interlopi, iar întoarcerea mamei (îmbrăcată ca o cuconiţă de prin Olteniţa, deşi vine din Spania) îi "strică filmul" Cristinei. (Tinerii vorbesc gen "supertare", "un trip", "puii mei" şi alte cuvinte din patru litere pentru a sublinia că sînt rebeli şi, gen, tineri.) Dar asta nu e tot: Luiza simte nevoia de a pleca la ţară, unde trăieşte bătrînul ei tată sprijinit în toiag şi mîncînd ceapă (Gheorghe Dinică nu are multe de făcut), nu trece mult şi acolo descind cumnatul, Sandu (Ion Sapdaru), fiul (Paul Dunca) şi nevasta invalidă (Ecaterina Nazare, care-ar fi meritat un rol consistent), iar Cristina face o criză şi-şi ia cîmpii (cîmpii o duc în pădure). Sandu nu fusese cuminte şi pusese mîna pe nepoata lui. (Înţelegem că nu era prima dată...) Dar asta nu e tot: Cristina e trimisă la dezintoxicare, reapare dezintoxicată, Luiza îi interzice lui Glonţ s-o mai vadă, apare fetiţa Cristinei (gen ghici cine e tatăl), reapare tatăl Cristinei (un universitar năuc şi distant jucat de Florin Zamfirescu) care se-ntîlneşte cu cele două la o cofetărie şi le dă cartea scrisă de el, cu dedicaţie (singura scenă amuzantă a filmului; singurul personaj amuzant e o conţopistă de la Poliţie care tocmai şi-a dat unghiile cu ojă), reapare Glonţ, dispare împreună cu fetiţa, apare Johnny, un interlop gen Gigi B. cu figură de legionar cool şi vocabular updatat (Andi Vasluianu, perfect ca întotdeauna) şi, în fine, reapare Răzvan Vasilescu - pe care-l ştim încă din primul cadru, unde era vecin de avion cu Luiza, şi ne dăm seama că era "în schemă" cu Johnny... Filmul va fi devenit, deja, o telenovelă de 155 de episoade comprimate într-unul.
Weeekend cu mama nu e o catastrofă penală precum Dincolo de America (bunul gust al lui Gulea se simte, idem ochiul lui Marius Panduru, şeful de imagine), dar - din dorinţa de a transforma povestea în ceva "supertare" - ratează singurul "trip" care promitea: confruntarea mamă-fiică în răstimpul unui weekend. În locul lui avem, deci, o săptămînă întreagă (sau mai multe?) în care se-ntîmplă atîtea lucruri încît niciunul nu ajunge să spună ceva lămuritor, emoţionant sau important. E un pariu pierdut - şi de regizor, şi de actori, şi de spectatori. Supernaşpa.