Stimate doamne, stimaţi domni,
Scrisoarea deschisă a d-lui Cristian Mungiu către Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional este un document forţamente subiectiv, produs nu de o persoană neutră, ci de către un participant implicat direct în competiţia cinematografică. Autorul face parte dintr-un grup artistic caracterizat prin apartenenţa la aceeaşi generaţie, cu universuri tematice înrudite şi mijloace stilistice de exprimare asemănătoare. Prin urmare, el exprimă în mod firesc în judecăţile sale interesele artistice şi financiare atât ale sale cât şi ale grupului din care face parte. Din această cauză, el consideră"greşite" acele reglementări, proceduri, interpretări ale Regulamentului de concurs care nu sunt de natură a crea avantaje proiectelor personale sau provenind din cercul domniei sale, deşi a luat parte efectiv, alături de toţi producătorii şi realizatorii de film, la realizarea acestui Regulament. Acum, după câştigarea premiului de la Cannes, dl. Mungiu se consideră centrul universului cinematografic românesc şi tot ce nu îi mai place sau nu îi mai serveşte etichetează drept "greşit".
Însă Centrul Naţional al Cinematografiei este o instituţie chemată prin lege să asigure un cadru competitiv cât mai corect şi mai echidistant pentru toţi participanţii la concurs, fie ei mai tineri sau mai în vârstă decât generaţia d-lui Mungiu. Cinematografia română nu este formată dintr-un singur om, ci din mai multe generaţii şi din individualităţi artistice, fără vârstă biologică. Ea are un trecut important şi un viitor important. Ceea ce dl. Mungiu, din unghiul său de vedere, consideră greşit alţii consideră corect. CNC nu poate schimba Regulamentul după cum vrea unul sau altul dintre participanţi sau după cum li se schimbă lor statutul de-a lungul carierei. CNC poate propune îmbunătăţirea unor prevederi din Regulament pe baza unei dezbateri şi a unui consens sau cel puţin a unei largi majorităţi a celor interesaţi din industria cinematografică. Echilibrul atins în ultimii doi ani nu trebuie stricat de dragul nimănui.
De exemplu, dl Mungiu este nemulţumit că"se pune semnul egal între un film care a luat Palme d'Or la Cannes şi un film care a fost prezentat la Festivalul din Cairo". Dar la data la care a fost statuat Regulamentul de concurs, această prevedere nu i-a suscitat d-lui Mungiu nicio îngrijorare, deoarece ambele festivaluri erau (sunt şi acum) considerate de FIAPF ca făcând parte din categoria A (festivaluri competitive) şi nimeni nu fusese selectat nici la Cannes nici la Cairo. Ulterior, dl. Mungiu a repurtat un Palme d'Or. Dintr-o dată, prevederea de mai sus nu-i mai convine, domnia sa dorind să se departajeze de cei selectaţi la Cairo. Drept urmare, inventează un scandal şi îl "informează" pe Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional că Regulamentul este "sabotat", manipulând în acelaşi timp şi opinia publică. Alt exemplu: Dl. Mungiu a făcut în timpul jurizării o obsesie contra proiectului lui Dinu Tănase, pe care în scrisoare îl veştejeşte în toate felurile. Oare de ce? Dacă dăm timpul înapoi, descoperim că dl. Dinu Tănase a fost membru în juriul sesiunii de concurs din decembrie 2006 şi a notat proiectul 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile doar cu nota 6,40. Asta este situaţia.
De la un capăt la altul al scrisorii, dl. Mungiu se căzneşte să demonstreze că CNC - aceeaşi instituţie care i-a selectat, pe baza aceluiaşi Regulament, proiectele filmelor, inclusiv participarea la Cannes şi la Oscar, finanţându-l în ultimii doi ani cu suma de aprox. 800.000 Euro; aceeaşi instituţie care l-a invitat de bună credinţă să facă parte din juriu - aceeaşi instituţie deci... nu e în stare să organizeze concursuri!! Mai mult, dl. Mungiu, orbit de o sfântă mânie, pune în cârca instituţiei noastre şi problema sălilor de cinema, şi problema distribuţiei filmelor, şi pirateria, şi altele, confundând probabil CNC cu Armata Salvării, Mama răniţilor sau Crucea Roşie! În realitate, niciuna dintre aceste probleme nu se află în competenţa şi în atribuţiile CNC. Pentru publicul larg, nespecialist, confuzia poate prinde. Pentru cei din industrie, ea nu poate decât să-l discrediteze şi mai mult pe autor.
În final, dl. Mungiu dă cărţile pe faţă: "CNC să fie degrevat de sarcina organizării concursului", care să revină unui "organism independent". Iată-ne veniţi acasă! Adică - la bani! Organism independent care să împartă banii? Independent de cine? Autorul nu precizează. Să înţelegem că o anume entitate doreşte să diriguiască banii Fondului Cinematografic pe alte criterii? Cine este acea entitate şi care ar fi acele criterii? Autorul nu precizează...
Deocamdată faptele vorbesc. CNC a organizat 5 concursuri în doi ani. Din aceste concursuri au ieşit filme care au repurtat un Palme d'Or pentru lung metraj de ficţiune, un Palme d'Or pentru scurt metraj de ficţiune, un Urs de Aur pentru scurt metraj de ficţiune, alte numeroase premii importante. Anul trecut am crescut producţia de filme finanţate de CNC cu 60 la sută. Avem în producţie 50 de filme de lung metraj de ficţiune, ceea ce este un record absolut în istoria instituţiei. Aceste filme trebuie să iasă pe piaţă în următorii 2 ani şi jumătate. Au fost contractate 17 milioane de euro în doi ani de zile. Banii nu provin de la buget, nu sunt bani publici, ci provin din procentele prelevate din venitul operatorilor de publicitate, jocuri de noroc, cablişti etc. Între producţiile în lucru se află cele ale lui Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Gabrea, Sinişa Dragin, Sergiu Nicolaescu, Stere Gulea, Constantin Popescu, Napoleaon Helmis, Nae Caranfil, Radu Mihăileanu, Adrian Istrătescu Lener, Alexa Visarion, Dan Piţa, Şerban Marinescu, Călin Netzer, Radu Jude, Mircea Daneliuc, Bogdan Dumitrescu, Fanny Ardant, Adrian Popovici, Hanno Hofer, Marian Crişan - citaţi într-o ordine aleatoare.
În pofida asaltului denigrator la care este supus, parteneriatul Public-Privat al Cinematografiei (adică sistemul de ajutor de Stat, fără de care n-ar exista nici filme, nici premii, nici egouri supraexpandate) funcţionează. Fireşte, nu există sistem infailibil. Orice sistem este perfectibil. Dar, atenţie! Mai binele este uneori duşmanul binelui.
Perfecţionându-l, vă rugăm nu-l distrugeţi!
Cu mulţumiri,
Eugen Şerbănescu
Director General CNC
18 martie 2009.