Filme de (re)văzut: Umbra lui Lars von Trier. La Hollywood - Chicago

Musicalul Chicago - debutul ca regizor al coregrafului Rob Marshall - a luat, în 2002, nu mai puţin de şase Oscaruri, trei Globuri de aur şi două premii BAFTA; este, probabil (n-am verificat), cea mai spectaculoasă performanţă pentru un nou-venit în regie. Ce a mai făcut Marshall, de atunci? Memoirs of a Geisha, un film mediocru.

Subiectul: Anii 20; Roxie Hart - o blondă insipidă cu un soţ bleg, un amant ticălos şi un glonte în loc de inimă - vrea să fie pe scenă. Velma Kelly - o brunetă planturoasă - este deja pe scenă. Cîteva împuşcături mai tîrziu, se întîlnesc într-o închisoare (altă scenă). Cu ajutorul avocatului Billy Flynn şi al publicului, Roxie ajunge pe prima pagină a ziarelor. O vedetă cinică pentru o lume cinică. Welcome to Hollywood.

Marshall a folosit scenariul lui Bill Condon, care la rîndul lui folosise argumentul lui Bob Fosse & Fred Ebb şi muzicalul (de pe scenă) semnat de Maurine Dallas Watkins; numai cine a văzut (sau citit) variantele anterioare poate spune exact cît a luat şi cît a adăugat. Dar nicăieri nu apare numele lui Lars Von Trier - idiosincraticul cineast danez care în 2000, la Cannes, lua Palme d'Or (şi actriţa principală, Björk, Premiul de interpretare), pentru propriul său "musical", demenţialul Dancer in the Dark... (Von Trier fusese nominalizat la Oscar pentru... Best Music, Original Song!) Şi acolo, o femeie omoară un bărbat şi ajunge în puşcărie; şi acolo, ea cîntă şi dansează; şi acolo, viaţa e grea şi orizontul e întunecat. Dar diferenţa dintre Dancer in the Dark şi Chicago este ca diferenţa dintre Picasso şi o foto-reclamă la dresuri. Sau între Igor Stravinski şi Rod Stewart.

Catherine Zeta-Jones (Velma) face rolul vieţii ei (de pînă acum): este convingătoare tocmai pentru că, spre deosebire de Renée Zellweger (Roxi) - care-o jucase pe Bridget Jones -, nu este urmărită de fantoma niciunui rol memorabil. Iar Richard Gere (Flynn) bate step.

Chicago este un film care ia ochii prin meserie (montaj, coregrafie, costume, lumini etc.) în locul geniului; acesta a rămas în Europa, pentru că lui Lars Von Trier îi e frică de avioane...